 | as |
|
| Oribil [ o-ri-bil ] VEZI SINONIME PENTRU oribil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oribil în mai multe dicționareDefinițiile pentru oribil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORIBIL adjectiv 1. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, respingător, scîrbos, (livresc) imund, (regional) mîrșav, (familial figurat) borît. (oribil la înfățișare.) 2. dezgustător, grețos, scîrbos, sinistru. (Un rînjet oribil.) 3. dezgustător, infect, respingător, scîrbos. (Ce caracter oribil!) 4. groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, (învechit și popular) spăimîntător, (popular) spăimos, (învechit) spăimîntos. (S-a întîmplat un lucru oribil.) 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livresc) abominabil. (Faptă oribil.) 6. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, sîngeros, teribil, zguduitor, (livresc) abominabil, terifiant, terific, (învechit și popular) rău. (O crimă oribil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adjectiv Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. • (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oribil: *oríbil, -ă adjectiv (latina horribilis. vezi oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare gerunziu Poeziĭ oribile, foarte proaste. adverb În mod oribil: a picta oribil. Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adjectiv Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din limba franceza horrible, latina horribilis. Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adjectiv Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din limba franceza horrible, latina horribilis. Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL oribilă (oribili, oribile) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă oribilă. Strigăt oribil. /<fr. horrible, latina horribilis Forme diferite ale cuvantului oribil: oribilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL, -Ă adjectiv Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [conform latina horibilis, italiana orribile, limba franceza horrible]. Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIBIL: ORÍBIL, -Ă adjectiv care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< limba franceza horrible, latina horribilis) Forme diferite ale cuvantului oribil: oribil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oribil: oríbil adjectiv masculin, plural oríbili; forme singular oríbilă, plural oríbile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oribil: oríbil adjectiv masculin, plural oríbili; forme oríbilă, plural oríbile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oribil: oribil a. și adverb groaznic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Oribil: Oribil ≠ frumos Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORIBIL' ORHONORIOrianORIBEORÍBILORICÁLCORICÂNDORICÁREORICẤT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Oribil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oribil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Oribil la înfățișare. Un rînjet oribil. Ce caracter oribil! 4. S-a întîmplat un lucru oribil. Faptă oribil. O crimă oribil. Un rânjet oribil. Ce caracter oribil!; oribil treabă! 4. Faptă oribil. ORÍBIL oribilă oribili, oribile Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă oribilă. Strigăt oribil. |
GRAMATICA cuvântului Oribil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oribil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Oribil poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE oribil? Vezi cuvântul oribil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oribil?[ o-ri-bil ] Se pare că cuvântul oribil are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Oribil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bani numărați?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
