 | as |
|
| Ordona [ or-do-na ] VEZI SINONIME PENTRU ordona PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ordona în mai multe dicționareDefinițiile pentru ordona din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ordona (forma la infinitiv) A ordona conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONA verb 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A ordona să se facă astfel...) 2. a porunci, a spune, a zice. (Fă ce-ți ordona el!) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (ordona cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a organiza, a sistematiza, a structura. (A ordona întregul material în vederea...) 5. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) rîndui, (învechit și regional) a (se) șirui. (S-au ordona în tăcere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb I. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. 2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (1, învechit) ordiná (NEGRUZZI, S. I 336) verb I. Forme diferite ale cuvantului ordona: Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb I. tranzitiv 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (învechit) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Variante: (învechit) ordiná verb I] – Din limba franceza ordonner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb I. tranzitiv 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (învechit) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Variante: (învechit) ordiná verb I] – Din limba franceza ordonner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONÁ verb trecut 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. • (matematică) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< limba franceza ordonner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ordona: ordoná verb, (poruncește) indicativ prezent persoana întâi singular: eu ordón, persoana a treia singular: el / ea și plural ordónă; (rânduiește) indicativ prezent persoana întâi singular: eu ordonéz, persoana a treia singular: el / ea ordonéază; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ordóne/ordonéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDONA: ORDONÁ verb I. trecut 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón și -nez. / < limba franceza ordonner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordona: ordoná2 (a ordona) (a așeza în ordine) verb, indicativ prezent 3 ordoneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordona: ordoná1 (a ordona) (a porunci) verb, indicativ prezent 3 ordónă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORDONA' ordiníșordinográmăORDJONIKIDZEordónORDONÁORDONÁNȚĂORDONANȚÁREordonanțézORDONÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ordona Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ordona dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ordona să se facă astfel. Fă ce-ți ordona el! 3. Ordona cum trebuie elementele unui ansamblu. A ordona întregul material în vederea. S-au ordona în tăcere. A ordona să se facă astfel. Ordoná2 a ordona a așeza în ordine verb, indicativ prezent 3 ordoneáză. Ordoná1 a ordona a porunci verb, indicativ prezent 3 ordónă. |
GRAMATICA cuvântului ordona? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ordona. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ordona poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ordona? Vezi cuvântul ordona desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ordona?[ or-do-na ] Se pare că cuvântul ordona are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ordona |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reversul medaliei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ordona se conjugă: ei ele ordónă
