 | as |
|
| Ordine [ or-di-ne ] VEZI SINONIME PENTRU ordine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ordine în mai multe dicționareDefinițiile pentru ordine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE, (rar) ordini, substantiv feminin 1. Dispoziție, mod de succesiune metodică a unor lucruri sau fapte (înșiruite în timp sau în spațiu); orînduială, înșiruire, rînduire. Ordine crescătoare. Ordine cronologică. Număr de ordine. Ordine de zi = program cuprinzînd totalitatea chestiunilor care urmează a fi discutate într-o ședință, într-o conferință etc. Era vorba ca astăzi la patru după-amiază să se țină... o ședință cu un singur punct pe ordinea de zi. GALAN, B. I 112. • locuțiune adjectiv La ordinea zilei = care este de actualitate, despre care se vorbește, care face vîlvă. Stau de vorbă, la masa lor obicinuită într-o berărie, despre chestiunile la ordinea zilei. CARAGIALE, O. II 235. 2. Dispoziție, așezare a unor obiecte conform unor cerințe de ordin practic și estetic; prin extensie bună funcționare, mers reglementar; rînduială, disciplină, regulă. Își face ordine pe birou, își așază-n teanc deoparte cele două cărți și caietul. VLAHUȚĂ, O. A. III 87. • figurat Nu puteam... să nu admir cultura variată, ordinea și puterea spiritului acestui om. GALACTION, O. I 232. • Expresia: A chema la ordine = a soma (pe cineva) să se supună anumitor reguli de conduită pe care le-a călcat. 3. Orînduire (socială, politică, economică); regim. Urmărind pe oamenii noi în faptele lor mărețe, literatura sovietică îi fixează cu credință și iubire, ca pe cea mai frumoasă realizare a ordinei socialiste. SADOVEANU, E. 196. Lupta pentru schimbarea ordinii sociale. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 10. 4. (Învechit, numai în expresie) De ordine... = de natură, de domeniu. Este destul să ne bucurăm de frumos, de orice ordine ar fi acel frumos. MACEDONSKI, O. IV 129. Să luăm acuma un exemplu mult mai complex de ordine sufletească. GHEREA, ST. Hristos II 52. – Variantă: (învechit) órdin (BOLINTINEANU, O. 248) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE, ordini, substantiv feminin 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. • Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. • locuțiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important. 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; prin extensie conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. • Locuţiune adverbiala În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. • Expresia: A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. • Expresia: (învechit) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; specializare stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite. • Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. – Din latina ordo, -inis, italiana ordine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE, ordini, substantiv feminin 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. • Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor ce urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. • locuțiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate; important, pe primul plan. 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; prin extensie funcționare bună, armonioasă; disciplină, regulă. • Locuţiune adverbiala În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. • Expresia: A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. • Expresia: (învechit) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; specializare stabilitate socială. • Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și care se concretizează în funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. – Din latina ordo, -inis, italiana ordine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE substantiv feminin (conform latina ordo, -inis, italiana ordine): înșiruire după anumite reguli; organizare în raport cu anumite cerințe. Se vorbește astfel despre o. părților de propoziție în cadrul propoziției (subiect + predicat sau subiect + atribut + predicat + complement – într-o o. obișnuită; predicat + subiect sau predicat + complement + subiect + atribut – într-o o. neobișnuită), despre o. propozițiilor în frază (propoziție principală + propoziție secundară – într-o o. obișnuită; propoziție secundară + propoziție principală sau propoziție secundară + propoziție principală + propoziție secundară – într-o o. neobișnuită). • ordine alfabétică: înșiruire în conformitate cu literele alfabetului (a, b, c etc.) – alb, bun, cald etc. • ordine líberă: așezare a părților de propoziție în propoziție sau a propozițiilor în frază în o. dorită de vorbitor sau de scriitor, la libera lor alegere, în raport cu preferințele și intențiile lor. • ordine fíxă: așezare a părților de propoziție în propoziție sau a propozițiilor în frază, într-o o. strictă, obligatorie, impusă de o normă gramaticală, de o exigență a limbii literare ( vezi și tópică). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE forme 1) Stare de orânduială și de sistematizare; organizare armonioasă. 2) Succesiune regulată a lucrurilor. • ordine de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o ședință sau adunare. La ordineea zilei de actualitate; important. 3) Regulă sau normă după care se înfăptuiește ceva. • A chema (pe cineva) la ordine a obliga pe cineva să respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a încălcat. 4) Mod de organizare a vieții politice, economice și sociale a unui stat; regim. • ordine publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat și a celor publice, respectarea drepturilor cetățenilor și paza proprietății obștești. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate și finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ordineinis, italiana ordine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ordine: ordine forme 1. dispozițiunea lucrurilor după rangul sau locul cuvenit: a așeza cărțile după ordinea materiilor; 2. funcționarea regulată a unui Stat, a unei administrațiuni: a menține ordinea; 3. lege, regulă stabilită de natură, de autoritate: ordinea socială; 4. rang ce ocupă între ele spiritele, talentele: orator de prima ordine; 5. dispozițiunea unei trupe: ordine de bătaie; 6. regularitate, exactitate, economie: a trăi cu ordine; ordinea zilei, lucrarea cu care o adunare trebue să se ocupe în ședința prezentă: a trece la ordinea zilei, a depărta o propunere spre a relua cursul lucrărilor; chemare la ordine, blamul ce președintele unei adunări inflige unui membru, care se depărtează dela regulament. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE substantiv feminin 1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire. ♦ ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. • rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (matematică) relație de ordine = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi. (< latina ordo, -inis, italiana ordine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDINE: ORDINE s. 1. organizare, orînduială, regulă, rînduială, (învechit) tocmeală, tocmire. (O ordine desăvîrșită domnea acolo.) 2. regulă, rînduială, rost, socoteală, (învechit și regional) soroc. (Știe ordine lucrurilor.) 3. succesiune. (O ordine descrescîndă a elementelor șirului.) 4. organizare, rînduială, rost. (ordine lumii nu se schimbă cu pamflete.) 5. disciplină, regulă, rînduială. (Obișnuit cu ordine; respectați ordine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓRDINE: ÓRDINE substantiv feminin 1. Dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etc.; organizare, înșiruire. • Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. Rânduială, regulă, disciplină. 3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etc.). [Gen. -nii, variantă ordin substantiv neutru / conform latina ordo, italiana ordine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ordine: Ordine ≠ debandadă, dezmăț, dezordine, haos, neordine Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ordine: órdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat órdinii; plural órdini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordine: órdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat órdinii; plural órdini Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORDINE' ordináticăordináțieORDINATÓROrdîncușaÓRDINEordiníșordinográmăORDJONIKIDZEordón |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ordine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ordine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • ordine alfabétică: înșiruire în conformitate cu literele alfabetului a, b, c etc. • ordine líberă: așezare a părților de propoziție în propoziție sau a propozițiilor în frază în o. • ordine fíxă: așezare a părților de propoziție în propoziție sau a propozițiilor în frază, într-o o. • ordine de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o ședință sau adunare. La ordineea zilei de actualitate; important. • A chema pe cineva la ordine a obliga pe cineva să respecte anumite norme de comportare, pe care le-a încălcat. • ordine publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat și a celor publice, respectarea drepturilor cetățenilor și paza proprietății obștești. Ordo, ordineinis, italiana ordine. O ordine desăvîrșită domnea acolo. Știe ordine lucrurilor. O ordine descrescîndă a elementelor șirului. Ordine lumii nu se schimbă cu pamflete. Obișnuit cu ordine; respectați ordine. O ordine desăvârșită domnea acolo. O ordine descrescândă a elementelor șirului. Ce puncte figurează pe ordine? 5. Ordine lumii nu se schimbă cu pamflete. |
GRAMATICA cuvântului ordine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ordine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ordine poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ordine? Vezi cuvântul ordine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ordine?[ or-di-ne ] Se pare că cuvântul ordine are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ordine Inţelegi mai uşor cuvântul ordine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeOrdine de zi = program cuprinzînd totalitatea chestiunilor care urmează a fi discutate într-o ședință, într-o conferință etc locuțiune adjectiv La ordinea zilei = care este de actualitate, despre care se vorbește, care face vîlvă A chema la ordine = a soma pe cineva să se supună anumitor reguli de conduită pe care le-a călcat = de natură, de domeniu Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare locuțiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important Locuţiune adverbiala În ordine = așa cum se cuvine; în regulă A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme de conduită încălcate; a admonesta învechit De ordine = de natura Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor ce urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare locuțiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate; important, pe primul plan Locuţiune adverbiala În ordine = așa cum se cuvine; în regulă A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme de conduită încălcate; a admonesta învechit De ordine = de natura Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și care se concretizează în funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora ♦ ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință Matematică relație de ordine = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință Ordine de zi = agendă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ordine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mugure adventiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ordine are forma: órdini
