 | as |
|
| Ordinar [ or-di-nar ] VEZI SINONIME PENTRU ordinar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ordinar în mai multe dicționareDefinițiile pentru ordinar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINAR adjectiv, substantiv, adverb 1. adjectiv normal, obișnuit. (Sesiune ordinar.) 2. adjectiv banal, comun, obișnuit, (învechit) prost, prostesc. (În lucruri ordinar voi vedeți numai minuni.) 3. adjectiv comun, grosolan. (Pînză ordinar.) 4. adjectiv inferior, prost, rău. (Tutun, vin ordinar.) 5. adjectiv, substantiv bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (popular) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (regional) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Moldova) ghiorlan, (Transilvania) grobian, (învechit) gros, (figurat) necioplit. (Un om ordinar.) 6. adjectiv bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, țopesc, țopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (figurat) necioplit. (O comportare ordinar.) 7. adverb bădărănește, grosolan, mahalagește, mitocănește, mîrlănește, mojicește, țărănește, vulgar. (S-a purtat ordinar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adjectiv 1. Obișnuit, comun, frecvent. Un versificator ordinar ar fi pus un calificativ oarecare. MACEDONSKI, O. IV 48. • Locuţiune adverbiala (Franțuzism învechit) De ordinar = de obicei. Revistele de ordinar le face el. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. • (matematică) Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. • (termen militar; substantivat, învechit, în expresie) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei. Ne trimit ori nu ne trimit hrană, ei o trec la ordinar. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. 2. De calitate inferioară, prost. (Despre oameni sau despre acțiunile lor) Vulgar, grosolan, josnic. Înșelăciune ordinară. Același clișeu pentru oricine. Naiv cine le crede. C. PETRESCU, C. vezi 258. Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ordinar: *ordinár, -ă adjectiv (latina ordinarius). Obișnuit frecŭent, comun, care se întîmplă saŭ se vede des: prînz ordinar, vanitatea e un defect foarte ordinar. Obișnuit, ca majoritatea, cu drepturĭ depline: membru ordinar al uneĭ societățĭ, profesor universitar ordinar (în Germania). figurat De rînd, comun, vulgar, lipsit de distincțiune: față, purtare ordinară. substantiv neutru fără plural Mîncarea saŭ solda generală a uneĭ trupe: solda soldaților pedepsițĭ maĭ grav se varsă la ordinar. adverb În mod ordinar: acest om se poartă ordinar. De ordinar, de obiceĭ de cele maĭ multe orĭ: pe aicĭ mă plimb eŭ de ordinar. Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adjectiv 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. • Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. • Locuţiune adverbiala (Franțuzism învechit) De ordinar = de obicei. ♦ (termen militar; învechit; substantivat, în expresie) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din limba franceza ordinaire, latina ordinarius, germana ordinär. Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adjectiv 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. • Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. • Locuţiune adverbiala (Franțuzism învechit) De ordinar = de obicei. ♦ (termen militar; învechit; substantivat, în expresie) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din limba franceza ordinaire, latina ordinarius, germana ordinär. Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR, -Ă I. adjectiv 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (latina) fracție ordinară = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. • vulgar, grosolan; josnic. II. substantiv masculin autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< limba franceza ordinaire, latina ordinarius, germana ordinär) Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR ordinară (ordinari, ordinare) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obișnuit. 2) Care urmează în ordinea stabilită; de rând. 3) Care are o calitate inferioară; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, latina ordinarius, germana ordinär Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDINAR: ORDINÁR, -Ă adjectiv 1. Comun, obișnuit. ♦ (matematică) Fracție ordinară = raport între două numere întregi. 2. Inferior din punct de vedere calitativ; rău, prost. ♦ Vulgar, scârbos; josnic. [conform limba franceza ordinaire, latina ordinarius]. Forme diferite ale cuvantului ordinar: ordinar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ordinar: ordinar a. 1. care este, se întâmplă de obiceiu: vieață ordinară; 2. care nu trece peste nivelul comun: inteligență ordinară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordinar: ordinár (obișnuit, fără valoare, vulgar) adjectiv masculin, plural ordinári; forme ordináră, plural ordináre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ordinar: ordinár (obișnuit, fără valoare) adjectiv masculin, plural ordinári; forme singular ordináră, plural ordináre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ordinar: Ordinar ≠ deosebit, grozav, extraordinar, neordinar, proeminent, uimitor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORDINAR' ORDIN-NAȘCIOKINORDINÁORDINÁLordinánțORDINÁRORDINÁREORDINARIÁTordinárieordinátică |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ordinar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ordinar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sesiune ordinar. În lucruri ordinar voi vedeți numai minuni. Pînză ordinar. Tutun, vin ordinar. Un om ordinar. O comportare ordinar. S-a purtat ordinar. Sesiune ordinar. În lucruri ordinar voi vedeți numai minuni. Pânză ordinar. ORDINÁR ordinară ordinari, ordinare 1 Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obișnuit. |
GRAMATICA cuvântului Ordinar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ordinar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ordinar poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ordinar? Vezi cuvântul ordinar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ordinar?[ or-di-nar ] Se pare că cuvântul ordinar are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Ordinar Inţelegi mai uşor cuvântul ordinar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Franțuzism învechit De ordinar = de obicei matematică Fracție ordinară = raportul a două numere întregi termen militar; substantivat, învechit, în expresie A trece sau a înscrie la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei Fracție ordinară = raportul a două numere întregi Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare Locuţiune adverbiala Franțuzism învechit De ordinar = de obicei ♦ termen militar; învechit; substantivat, în expresie A trece sau a înscrie la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei Fracție ordinară = raportul a două numere întregi Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare Locuţiune adverbiala Franțuzism învechit De ordinar = de obicei ♦ termen militar; învechit; substantivat, în expresie A trece sau a înscrie la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei ♦ sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; latina fracție ordinară = raport între două numere întregi ♦ matematică Fracție ordinară = raport între două numere întregi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ordinar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Logică algoritmică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
