 | as |
|
| Orbalţ [ or-balţ ] VEZI SINONIME PENTRU orbalţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului orbalt în mai multe dicționareDefinițiile pentru orbalt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, substantiv neutru, (2) orbalți, substantiv masculin (învechit și popular) 1. substantiv neutru Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din limba maghiară orbánc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, substantiv neutru, (2) orbalți, substantiv masculin 1. substantiv neutru (învechit și popular) Erizipel. 2. S. m. Numele a două plante erbacee folosite în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și cu flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din limba maghiară orbánc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț și orbánț n., plural urĭ (ung. orbanc, a. î. [despre numele propriŭ Orbán, Urban], de unde și limba bulgară orbáles). Brîncă, erizipel. O plantă ranunculacee de la munte (actáea spicáta), numită maĭ des ĭarbă de orbalț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț (orbálțuri), substantiv neutru – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Variante (Banat) orbanț. în limba maghiara orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Transilvania și Bucovina – derivat orbalțit, adjectiv (umflat de erizipel). Forme diferite ale cuvantului orbalt: orbálțuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru orbalț: orbalț (orbanț) n. Moldova și trecut 1. brăncă: descântec de orbalț; 2. plantă veninoasă cu florile alb-gălbui, crește prin pădurile umbroase dela munte (Actaea spicata). [Ung. ORBÁNCZ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ1 orbalturi n. popular Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc Forme diferite ale cuvantului orbalt: orbalturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ substantiv neutru (Regional) Erizipel, brîncă. Domnul era bolnav de frică și de orbalț. IORGA, L. I 350. Se vindecă cei ce au orbalț. MARIAN, INS. 176. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ2 orbalti m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc Forme diferite ale cuvantului orbalt: orbalti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBALȚ substantiv (botanică; Actaea spicata) (regional) iarba-sfîntului-Cristofor, iarba-tîlharului, iarbă-de-orbalț. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț2 (erizipel) (învechit, popular) substantiv neutru, plural orbálțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ORBALȚ: ORBÁLȚ substantiv verbal erizipel, reumatism, silnic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț (erizipel) substantiv neutru, plural orbálțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru orbalț: orbalț substantiv verbal ERIZIPEL. REUMATISM. SILNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț1 (plantă) substantiv masculin, plural orbálți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orbalț: orbálț (botanică) substantiv masculin, plural orbálți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORBALT' orătúriOravițaORBORBĂCĂÍORBÁLȚORBĂLȚĂTÚRĂORBĂLȚÍORBĂLȚÍTORBĂLȚITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orbalț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orbalț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORBÁLȚ1 orbalțuri n. ORBÁLȚ2 orbalți m. |
GRAMATICA cuvântului orbalț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orbalț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orbalț poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orbalţ? Vezi cuvântul orbalţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orbalţ?[ or-balţ ] Se pare că cuvântul orbalţ are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orbalț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi sau a o duce greu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul orbalț are forma: orbálțuri
