|
Orație [ o-ra-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU orație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru oratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru orație: oráție (-íi), substantiv feminin – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. latina oratio (secolul XVIII), poate prin intermediul poloneză oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul latina Este dubletul lui orațiune, substantiv feminin (discurs). – derivat orator, substantiv masculin, din limba franceza orateur; oratoriu, substantiv neutru, din latina oratorium, italiana oratorio; oratoric, adjectiv (retoric); oratorie, substantiv feminin (elocvecță). Forme diferite ale cuvantului oratie: oratie-íi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORÁȚIE, orații, substantiv feminin 1. (popular) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livresc; învechit) Felicitare, urare; prin extensie cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (învechit) Oratoriu1 (1). [Variante: orațiúne substantiv feminin] – Din latina oratio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORÁȚIE, orații, substantiv feminin 1. (popular) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livresc; învechit) Felicitare, urare; prin extensie cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (învechit) Oratoriu1 (1). [Variante: orațiúne substantiv feminin] – Din latina oratio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORÁȚIE oratiei forme 1) Poezie populară ritualică, ce conține urări de bine, felicitări, recitată cu diferite ocazii (de Anul Nou, la nuntă, la cumetrie). 2) învechit Discurs ceremonios rostit cu anumite ocazii. [G.-D. orației; silabe -ți-e] /<lat. oratio, oratieonis Forme diferite ale cuvantului oratie: oratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORÁȚIE, orații, substantiv feminin (Popular, adesea determinat prin «de nuntă») Urare în versuri pe care colăcerii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. Ascultați întîi o orație a noastră, a mea și a lui Prîslea. SADOVEANU, P. M. 204. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORÁȚIE substantiv feminin 1. urare în versuri, cu conținut alegoric, făcută de conăcari în cadrul ceremonialului de nuntă. 2. cuvântare, discurs (la anumite ocazii). (< latina oratio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orație: oráție și ur- forme (poloneză oracya, despre latina oratio. vezi orațiune). secolul 18. Discurs de salutare. Azĭ. literar Urare de nuntă, epitalam. – Poporu nu zice de cît urare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORAȚIE: ORAȚIE s. 1. colăcărie, (regional) conăcărie. (oratie spusă la o nuntă țărănească.) 2. orație funebră = discurs funebru, (învechit) propovedanie. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orație: oráție substantiv feminin, (silabe -ți-e), articulat oráția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat oráției; plural oráții, articulat oráțiile (silabe-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orație: oráție (-ți-e) substantiv feminin, articulat oráția (-ți-a), genitiv dativ articulat oráției; plural oráții, articulat oráțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru orație: orație forme cuvântare ce se ține la masa cea mare de nuntă. [În loc de urație: vezi urà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORATIE' OrătaORĂTÁNIEORĂTÉNIEorăteniiORÁȚIEORAȚIÚNEORĂTẮNIEoratoáreORATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORÁȚIE orației forme 1 Poezie populară ritualică, ce conține urări de bine, felicitări, recitată cu diferite ocazii de Anul Nou, la nuntă, la cumetrie. Oratio, orațieonis. Orație spusă la o nuntă țărănească. Orație spusă la o nuntă țărănească. |
GRAMATICA cuvântului orație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orație poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orație? Vezi cuvântul orație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orație?[ o-ra-ți-e ] Se pare că cuvântul orație are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL orație Inţelegi mai uşor cuvântul orație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeOrație funebră = discurs funebru, învechit propovedanie Orație funebră = discurs funebru, învechit propovedanie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orație |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la o parte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|