 | as |
|
| Oracol [ o-ra-col ] VEZI SINONIME PENTRU oracol PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oracol în mai multe dicționareDefinițiile pentru oracol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL, oracole, substantiv neutru (În Antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit credinței anticilor, zeii îl dădeau celor veniți să-i consulte cu privire la viitor; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul sacru unde se făceau și se interpretau aceste profeții; prin extensie persoană care făcea aceste profeții. ♦ Hotărâre sau sentință cu caracter infailibil dată de o persoană cu autoritate; prin extensie persoană care dă această hotărâre sau sentință. • Expresia: A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Variante: orácul substantiv neutru] – Din latina oraculum, italiana oracolo, limba franceza oracle. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL, oracole, substantiv neutru (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; prin extensie persoană care dă această hotărâre. • Expresia: A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Variante: orácul substantiv neutru] – Din latina oraculum, italiana oracolo, limba franceza oracle. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru oracol: orácol, oracole substantiv neutru (La vechii greci și romani) Profeție, zicere, prezicere; locul unde se făceau profețiile. ♦ Sanctuar special unde, în antichitate, se credea că divinitatea dădea răspunsuri la întrebările unui preot, privitoare mai ales la viitor. • Oracolul lui Apolo din Delfi = cea mai complexă instituție a oracolului la vechii greci, unde oficia preoteasa Pitia. [Variante: orácul substantiv neutru] – Din latina oraculum, italiana oracolo, limba franceza oracle. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL substantiv neutru 1. Răspuns al unei divinități la întrebările adresate de obicei prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; (prin extensie) răspunsul obținut; prezicere, prevestire, profeție. ♦ Loc unde se făceau prezicerile. 2. Persoană despre care se credea că poate prevesti viitorul. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; (prin extensie) cel care dă această hotărâre. [Variante oracul substantiv neutru / < latina oraculum, conform italiana oracolo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL, oracole, substantiv neutru (La vechii greci) Persoană considerată a avea darul să prevestească viitorul; locul unde se făceau prevestirile; prin extensie prevestirea însăși; prezicere, profeție. [Căpitanul] era călindarul și barometrul portului. Toți îl consultau ca pe oracolul de la Delfi. BART, E. 325. • Expresia: (Livresc) A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și neînțeles. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL substantiv neutru 1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție. • loc unde se făceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul. • hotărâre dată de o persoană cu autoritate. (< latina oraculum, italiana oracolo, limba franceza oracle) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORÁCOL oracole n. 1) (în lumea antică) Voință a divinității exprimată prin profeți și apostoli. 2) Răspuns al divinității la întrebările adresate de oameni în locurile sfinte. 3) Loc (templu, sanctuar etc.) unde, potrivit unor credințe religioase, se consulta o divinitate. 4) figurat Sentință care pretinde a fi infailibilă. /<lat. oraculum, italiana oracolo, limba franceza oracle Forme diferite ale cuvantului oracol: oracole Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oracol: oracol n. 1. răspuns ce păgânii își închipuiau că primesc dela zeii lor: oracolul lui Apollon; 2. divinitatea însăș care da oracole: a consulta oracolul; 3. deciziune sentențioasă; 4. figurat persoană ale cării deciziuni fac autoritate: e oracolul științei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORACOL: ORACOL substantiv prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, (livresc) predicțiune, (rar) prevestit, (învechit) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru oracol: oracol, oracole substantiv neutru (șc.) caiet cu un chestionar privind gusturile în materie de muzică, film etc., la care răspund colegii de clasă, prietenii etc. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oracol: orácol (orácole), substantiv neutru – Prezicere, profeție. It. oracolo. Forme diferite ale cuvantului oracol: orácole Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oracol: orácol substantiv neutru, plural orácole Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oracol: orácol substantiv neutru, plural orácole Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORACOL' ORĂCĂÍORĂCĂIÁLĂORĂCĂÍREORĂCĂÍTORÁCOLORACOLELEORÁCULORACULÁRORĂDEÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ORACOL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oracol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORÁCOL oracole n. |
GRAMATICA cuvântului ORACOL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oracol. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ORACOL poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oracol? Vezi cuvântul oracol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oracol?[ o-ra-col ] Se pare că cuvântul oracol are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ORACOL Inţelegi mai uşor cuvântul oracol dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic Oracolul lui Apolo din Delfi = cea mai complexă instituție a oracolului la vechii greci, unde oficia preoteasa Pitia Livresc A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și neînțeles |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ORACOL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cădea ca din pod?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oracol are forma: orácole
