 | as |
|
| Opţiune [ op-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU opţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului optiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru optiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE, opțiuni, substantiv feminin 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela sau pe aceea care îți convine; alegere. ♦ specializare Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. • Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza option, latina optio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE, opțiuni, substantiv feminin 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ specializare Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. • Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza option, latina optio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE, opțiuni, substantiv feminin 1. Faptul sau dreptul de a alege, de a prefera dintre două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe aceea care îți convine. • Drept de opțiune = drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de trecere a unui teritoriu de Ia un stat la altul). 2. Condiție care stă uneori la baza tranzacțiilor comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen înăuntrul căruia ei poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe cînd pentru vînzător obligația rămîne fermă. Nu lucrez întîia oară în materie de petrol. Sînt sătul de opțiuni și puncte de redevență. C. PETRESCU, R. DR. 201. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE substantiv feminin 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (specializare) drept al cuiva de a-și alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [pronume -ți-u-. / conform limba franceza option, latina optio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE substantiv feminin 1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două sau mai multe lucruri, posibilități etc. 2. condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. (< limba franceza option, latina optio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIÚNE optiunei forme vezi A OPTA. • Drept de optiune a) drept de a-și alege cetățenia; b) drept de a accepta sau a renunța la o moștenire. [silabe -ți-u-] /<fr. option, latina optio, optiuneonis Forme diferite ale cuvantului optiune: optiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru opțiune: *opțiúne forme (latina óptio, -ónis, despre *ópere, *optum, a dori, de unde vine optare. vezi optez, ad-opt). Acțiunea saŭ facultatea de a opta. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opțiune: opțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat opțiúnii; plural opțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opțiune: opțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat opțiúnii; plural opțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPȚIUNE: OPȚIUNE substantiv alegere. (optiune lui s-a dovedit fericită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru opțiune: opțiune forme acțiunea, facultatea de a opta. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPTIUNE' OPTIMIZÁREOPTIMIZÁTOPȚIONÁLopționalitáteOPȚIÚNEOPTO-OPTOCUPLÓRoptoelectrónicOPTOELECTRÓNICĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OPȚIÚNE opțiunei forme vezi A OPTA. • Drept de opțiune a drept de a-și alege cetățenia; b drept de a accepta sau a renunța la o moștenire. Option, latina optio, opțiuneonis. Opțiune lui s-a dovedit fericită. Opțiune lui s-a dovedit fericită. |
GRAMATICA cuvântului opțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE opţiune? Vezi cuvântul opţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opţiune?[ op-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul opţiune are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL opțiune Inţelegi mai uşor cuvântul opțiune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Drept de opțiune = a drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia de obicei în cazuri de stabilire în alt stat; b drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea Drept de opțiune = a drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia de obicei în cazuri de stabilire în alt stat; b drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea Drept de opțiune = drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia de obicei în cazuri de trecere a unui teritoriu de Ia un stat la altul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL opțiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ieșit din uz gazetă de perete?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul opțiune are forma: opțiúni
