 | as |
|
| Oprobriu [ o-pro-briu ] VEZI SINONIME PENTRU oprobriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oprobriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru oprobriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU substantiv neutru ((livresc)) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. [pronume -briu. / < latina opprobrium, conform limba franceza opprobre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU, oprobrii, substantiv neutru (livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din limba franceza opprobre, latina opprobrium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU n. Dispreț prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. oprobriu public. A arunca oprobriul asupra cuiva. [silabe -pro-briu] /<fr. opprobre, latina opprobrium Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU substantiv neutru (livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din limba franceza opprobre, latina opprobrium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU substantiv neutru (Livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrșesc astfel de fapte. A se expune oprobriului public. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPRÓBRIU: OPRÓBRIU substantiv neutru dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< latina opprobrium, limba franceza opprobre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oprobriu: opróbriu (livresc) [briu pronume brĭu] (o-pro-briu) substantiv neutru, articulat opróbriul; plural opróbrii, articulat opróbriile (-bri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oprobriu: opróbriu substantiv neutru (silabe -pro-briu [pronume -briu]), articulat opróbriul Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPROBRIU' OPRITÓRopritóriopritór/opritoáreOPRITÚRĂOPRÓBRIUopróșcÓPSópsăopșág |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oprobriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oprobriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Oprobriu public. A arunca oprobriul asupra cuiva. |
GRAMATICA cuvântului oprobriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oprobriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oprobriu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oprobriu? Vezi cuvântul oprobriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oprobriu?[ o-pro-briu ] Se pare că cuvântul oprobriu are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A arde cu fierul roșu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oprobriu are forma: opróbrii
