 | as |
|
| Opritoare [ o-pri-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU opritoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului opritoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru opritoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPRITOARE: OPRITOÁRE, opritori, substantiv feminin 1. Bucată de lemn care se introduce între spițele unei roți, sau dispozitiv format dintr-o talpă de fier sau de lemn, legată la capătul unui lanț, care se pune sub șina roții pentru ca vehiculul să nu meargă prea repede la vale; piedică. vezi frînă. 2. Una dintre curelele hamului, care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborîrii și la oprirea lui. Caii au încercat să svîcnească din nou în galop, dar hățul i-a oprit, i-a tras înapoi încordat pînă cînd, slăbind opritorile, s-au așezat amindoi pe cozi ca niște cîini. GALAN, Z. R. 3. Stăvilar, zăgaz, dig. Se apucă și mai întări, cum putu, opritorile. GALACTION, O. I 298. 4. Bucată de plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței, ca să nu iasă peștele cînd se scoate năvodul din apă. 5. (La plural ) Pari puternici care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPRITOARE: OPRITOÁRE opritoareóri forme 1) Frână rudimentară pusă la roata unui vehicul cu tracțiune animală. 2) Piesă de harnașament constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de oiște și servește la încetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) Plasă cu care se astupă partea în formă de sac a năvodului, ca să nu iasă peștele. [G.-D. opritorii; silabe o-pri-] /a opri + sufix opritoaretoare Forme diferite ale cuvantului opritoare: opritoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoáre forme, plural orĭ. Aparat care oprește mersu uneĭ căruțe, uneĭ mașinĭ (frînă, pedică). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoáre1 (stăvilar, plasă) (regional) (o-pri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat opritórii; plural opritóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoáre (stăvilar, plasă) substantiv feminin (silabe -pri-), genitiv dativ articulat opritórii; plural opritóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPRITOARE: OPRITOARE substantiv piedică, (regional) tîrșă, (prin Transilvania) șurlău. (opritoare la car.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoare, opritori substantiv feminin (glum.) fată mare, fecioară, virgină. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OPRITOARE: OPRITOÁRE substantiv verbal baraj, dig, stăvilar, zăgaz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoare substantiv verbal BARAJ. DIG. STĂVILAR. ZĂGAZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru opritoare: opritoare forme funie ce ține jugul calului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPRITOARE' OPRÍREOPRIȘOROPRÍTOPRIȚAOPRITOÁREOPRITÓRopritóriopritór/opritoáreOPRITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opritoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opritoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OPRITOÁRE opritoareóri forme 1 Frână rudimentară pusă la roata unui vehicul cu tracțiune animală. Opritorii; silabe o-pri-] /a opri + sufix opritoaretoare. Opritoare la roțile carului. Opritoare la car. |
GRAMATICA cuvântului opritoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opritoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opritoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE opritoare? Vezi cuvântul opritoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opritoare?[ o-pri-toa-re ] Se pare că cuvântul opritoare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL opritoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aldehidă formică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul opritoare are forma: opritóri
