 | as |
|
| Opozant [ o-po-zant ] VEZI SINONIME PENTRU opozant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului opozant în mai multe dicționareDefinițiile pentru opozant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, substantiv masculin și forme 1. Oponent. Speriat de popularitatea lui de opozant curajos și văzînd în el un rival... îl ținuse doi ani la închisoare. CAMIL PETRESCU, O. II 389. 2. (În țările cu regim parlamentar burghez) Persoană care face parte dintr-un partid sau grup politic de opoziție. Această scrisoare cade în mîna unui opozant, Cațavencu, care se folosește de ea ca de un instrument. GHEREA, ST. Hristos I 340. Bine, dacă aș fi fost verb reflexiv:eodată opozant, înțăleg să fiu catatricsit (= persecutat). ALECSANDRI, T. I 377. • (Adjectival) Porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, substantiv masculin și forme 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. • (Adjectival) Ziar opozant. – Din limba franceza opposant. Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, substantiv masculin și forme 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. • (Adjectival) Ziar opozant. – Din limba franceza opposant. Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT opozanttă (opozantți, opozantte) și substantival 1) Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorități. Minoritate opozanttă. 2) Care face parte din opoziție; de opoziție. Fracțiune opozanttă. /<fr. opposant Forme diferite ale cuvantului opozant: opozanttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT, -Ă I. substantiv masculin forme 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adjectiv, substantiv masculin (mușchi) care se opune unui deget. (< limba franceza opposant) Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZÁNT, -Ă substantiv masculin și forme 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. [< limba franceza opposant]. Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opozant: !opozánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural opozánți; adjectiv feminin, substantiv feminin opozántă, plural opozánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru opozant: opozant a. și m. oponent, mai ales în materie de politică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru opozant: *opozánt, -ă adjectiv (în franceză opposant). Barb. Oponent. Forme diferite ale cuvantului opozant: opozant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opozant: opozánt substantiv masculin, plural opozánți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPOZANT: OPOZANT substantiv oponent. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPOZANT' OPOTERÁPICOPOTERAPÍEOPOZÁBILOPOZABILITÁTEOPOZÁNTopozántăOPOZÍTOPOZÍȚIEOPOZIȚIONÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OPOZANT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opozant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OPOZÁNT opozanttă opozantți, opozantte și substantival 1 Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorități. Minoritate opozanttă. Fracțiune opozanttă. |
GRAMATICA cuvântului OPOZANT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opozant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OPOZANT poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE opozant? Vezi cuvântul opozant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opozant?[ o-po-zant ] Se pare că cuvântul opozant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OPOZANT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în fugă sau în fuga mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul opozant are forma: opozánți
