 | as |
|
| Onorariu [ o-no-ra-riu ] VEZI SINONIME PENTRU onorariu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onorariu în mai multe dicționareDefinițiile pentru onorariu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiune liberă intelectuală (avocat, medic etc.). La plecare, nu verb reflexiv:u să primească onorariul. C. PETRESCU, Î. II 244. Deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. REBREANU, R. II 47. – Variantă: onorár substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Variante: onorár substantiv neutru] – Din limba franceza honoraire, latina honorarium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Sumă de bani dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Variante: onorár substantiv neutru] – Din limba franceza honoraire, latina honorarium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU substantiv neutru Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adjectiv vezi onorar. [pronume -riu, variantă onorar substantiv neutru / conform limba franceza honoraires, latina honorarium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU substantiv neutru plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< limba franceza honoraires, latina honorarium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONORARIU: ONORÁRIU onorariui n. Retribuție pentru o muncă intelectuală (efectuată, mai ales, în afara muncii de bază). [silabe -riu] /<fr. honoraire, latina honorarium Forme diferite ale cuvantului onorariu: onorariui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onorariu: onoráriu (retribuție) substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat onoráriul; plural onorárii, articulat onoráriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onorariu: onoráriu (retribuție) [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat onoráriul; plural onorárii, articulat onoráriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru onorariu: onorariu, onorarii substantiv neutru (argoul lumii interlope) pradă, rezultatul unei infracțiuni. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONORARIU' ONORABILITÁTEONORÁNTONORÁROnorareONORÁRIUONORÁTonorătóronorézONORÍFIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL onorariu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onorariu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ONORÁRIU onorariui n. |
GRAMATICA cuvântului onorariu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onorariu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul onorariu poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE onorariu? Vezi cuvântul onorariu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onorariu?[ o-no-ra-riu ] Se pare că cuvântul onorariu are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune o vorbă sau un cuvânt bună pentru cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul onorariu are forma: onorárii
