eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție omenire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Omenire [ o-me-ni-re ]
VEZI SINONIME PENTRU omenire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului omenire în mai multe dicționare

Definițiile pentru omenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OMENIRE:
OMENÍRE, omeniri, substantiv feminin Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II

10.
♦ Mulțime mare de oameni; lume, public. Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Dădeau tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II

6.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OMENIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OMENIRE:
OMENÍRE substantiv feminin

1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime.
♦ Mulțime de oameni; lume, public.

2. (învechit) Omenie; umanitarism.

– Din om. Pentru 2, conform omeni.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OMENIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OMENIRE:
OMENÍRE substantiv feminin

1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime.
♦ Mulțime de oameni; lume, public.

2. (învechit) Omenie; umanitarism.

– Din om. Pentru 2, conform omeni.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OMENIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OMENIRE:
OMENÍRE forme Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

omenire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru omenire:
omeníre forme (despre oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ.

– Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

OMENIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OMENIRE:
OMENÍRE substantiv verbal incarnare, incarnație, întrupare, omenie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

omenire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru omenire:
omeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat omenírii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

omenire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru omenire:
omeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat omenírii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

omenire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru omenire:
omenire forme neamul omenesc.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'OMENIRE'
OMENGHIEOMENÍOMENÍEOMENÍMEOMENÍREOMENÍTOMENÓSoméntOMENT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL omenire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului omenire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Întreaga omenire.

GRAMATICA cuvântului omenire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului omenire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul omenire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul omenire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru omenire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE omenire?
Vezi cuvântul omenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul omenire?
[ o-me-ni-re ]
Se pare că cuvântul omenire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL omenire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste în țară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate
bășică suflată din clăbuci de săpun
a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app