 | as |
|
| Omenie [ o-me-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU omenie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului omenie în mai multe dicționareDefinițiile pentru omenie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OMENIE: OMENÍE substantiv feminin Complex de calități alese, care fac pe om să fie cinstit și iubit de semenii săi; purtare blinda, înțelegătoare. Mi-a rămas drag acest tîrg... cu omenia dintre amestecații lui cetățeni. GALACTION, O. I 13. Boierii numai de frică știu omenia. REBREANU, R. II 39. Puteți da [sangulie] și de mătase... Iar de nu, și d-arnici fie Cum veți avea omenie. TEODORESCU, P. P. 172. Lăcomia pierde omenia. • locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade, ospitalier; cinstit, onorabil. Poate să fie sărac, poate să fie golan, cum zici d-ta, dar este om de omenie. ISPIRESCU, E. 388. Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă. CREANGĂ, P. 19. Și ți-am fost bade și ție Dragă din copilărie Pin-ai fost de omenie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253. ♦ Reputație bună, renume, cinste. Foaie verde de-o lalea, Mîndră, cît ai fost a mea, Toată lumea te cinstea Numa-n omenia mea. ȘEZ. IV 219. • Expresia: A-și mînca omenia = a-și pierde cinstea sau buna reputație, a se discredita, a se compromite. Omenia ți-ai mîncat Și pustiei te-am lăsat. HODOȘ, P. P. 120. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OMENIE: OMENÍE substantiv feminin Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. • locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. • Expresia: (regional) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OMENIE: OMENÍE substantiv feminin Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. • locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. • Expresia: (regional) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OMENIE: OMENÍE forme 1) Totalitate a celor mai bune însușiri ale unui om; însușirea de a fi omenos. 2) Atitudine respectuoasă și înțelegătoare. • Om de omenie om cumsecade. A-și mânca omeniea a-și pierde onoarea. [G.-D. omeniei] /om + sufix omenieie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru omenie: omeníe forme (despre oamenĭ. vezi omagiŭ). Bună creștere, bună cuviință, umanitate, afabilitate, politeță, blîndeță, milă: a te purta cu omenie. Om de omenie, om bine educat, amabil, milos. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru omenie: omenie forme calitate de om și în special de om bine crescut: afabilitate, bunăcuviință, politeță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru omenie: omeníe substantiv feminin, articulat omenía, genitiv dativ omeníi, articulat omeníei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru omenie: omeníe substantiv feminin, articulat omenía, genitiv dativ omeníi, articulat omeníei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Omenie: Omenie ≠ neomenie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OMENIE' OMENÉȘTEomenétOMENGHIEOMENÍOMENÍEOMENÍMEOMENÍREOMENÍTOMENÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Omenie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului omenie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • Om de omenie om cumsecade. A-și mânca omeniea a-și pierde onoarea. Omeniei] /om + sufix omenieie. Om lipsit de omenie. |
GRAMATICA cuvântului Omenie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului omenie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Omenie poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE omenie? Vezi cuvântul omenie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul omenie?[ o-me-ni-e ] Se pare că cuvântul omenie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Omenie Inţelegi mai uşor cuvântul omenie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade, ospitalier; cinstit, onorabil A-și mînca omenia = a-și pierde cinstea sau buna reputație, a se discredita, a se compromite locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit locuțiune adjectiv și adverb Fără de omenie = lipsit de onestitate; în mod inuman, în mod nemilos Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; în mod cinstit, corect regional A învăța pe cineva omenie = a pedepsi sau a certa pe cineva pentru a cuminți A ști la omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător față de cineva locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit locuțiune adjectiv și adverb Fără de omenie = lipsit de onestitate; în mod inuman, în mod nemilos Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; în mod cinstit, corect regional A învăța pe cineva omenie = a pedepsi sau a certa pe cineva pentru a cuminți A ști la omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător față de cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Omenie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Kilometru lansat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
