 | as |
|
| Ofiţer [ o-fi-ţer ] VEZI SINONIME PENTRU ofiţer PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ofiter în mai multe dicționareDefinițiile pentru ofiter din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚÉR, ofițeri, substantiv masculin 1. Rang în ierarhia militară, mergînd de la sublocotenent pînă la colonel inclusiv; persoană avînd în ierarhia militară unul dintre gradele de la sublocotenent la colonel (în Vorbirea obișnuită, de la sublocotenent la general). Dacă ofițerul secund nu e cu ochii în patru peste tot, unde ajunge vasul? DUMITRIU, P. E. 70. La 1828, am avut în gazdă un ofițer, de cazaci. ALECSANDRI, T. I 344. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate. BĂLCESCU, O. II 14. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale. Ofițer de portugheză ▭ Sînt ofițer de poliție judiciară. C. PETRESCU, Î. II 172. • Ofițer al stării civile delegat al sfatului popular (în trecut al primăriei) însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. Birjarul și un zugrav, Florian Cotuf, declarau moartea la ofițerul stării civile. CĂLINESCU, E. 41. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decît cel de cavaler) conferit de anumite decorații. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚÉR, ofițeri, substantiv masculin I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. • Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (popular) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din poloneză oficer, limba rusă ofițer, limba franceza officier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚÉR, ofițeri, substantiv masculin I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. • Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (popular) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din poloneză oficer, limba rusă ofițer, limba franceza officier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ofițer: *ofițér m. (limba rusă oficer, germana offizier, despre limba franceza officier, care e mlat. officiarius, despre latina officium, funcțiune). Militar de un grad superior subofițeruluĭ: ofițeriĭ armateĭ se împart în: 1. inferiorĭ (sublocotenențĭ, locotenențĭ și căpitanĭ), 2. superiorĭ (maĭorĭ, locotenențĭ-colonelĭ și colonelĭ) și 3. generalĭ (generalĭ de brigadă, divizie, corp de armată, generalisim). Comandant de gardiștĭ: ofițer de poliție. Titlu de demnitarĭ, de posesorĭ aĭ unuĭ grad al uneĭ decorațiunĭ saŭ ordin: ofițer al Steleĭ Româniiĭ. Ofițer de justiție, magistrat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ofițer: ofițér (ofițéri), substantiv masculin – Militar cu grad superior. în franceză officier, prin intermediul germana Offizier și probabil al limba rusă oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – derivat ofițeresc, adjectiv (de ofițer); ofițerește, adverb (ca ofițerii); ofițerime, substantiv feminin (corp ofițeresc); subofițer, substantiv masculin grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). conform oficiu. Forme diferite ale cuvantului ofiter: ofițéri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ofițer: ofițer m. 1. militar care are o comandă: ofițeri superiori: maior, locotenent-colonel, colonel și general; 2. titlu de demnitari: ofițer al Coroanei României, al Stelei României; 3. varietate de crap, lung și subțire. [limba rusă OFIȚERŬ = germana OFFIZIER]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚÉR ofiteri m. (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forțelor armate sau al poliției. /<pol. oficer, limba rusă ofițer, limba franceza officier Forme diferite ale cuvantului ofiter: ofiteri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚER substantiv masculin grad militar de la sublocotenent până la general. (< poloneză oficer, limba rusă ofițer, limba franceza officier, germana Offizier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFIȚER: OFIȚER substantiv (termen militar) (învechit și regional) tist, (rusism învechit) porucic, porușnic. (Un ofiter de cavalerie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ofițer: ofițer, ofițeri substantiv masculin (pub.) funcționar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ofițer: ofițer substantiv masculin, plural ofițéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ofițer: ofițér substantiv masculin, plural ofițéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OFITER' ofísmOFÍSUSOFÍTofițăranOFIȚÉROFIȚERÁȘOFIȚEREÁSĂofițereascaOFIȚERÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ofițer Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ofițer dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OFIȚÉR ofițeri m. Un ofițer de cavalerie. Un ofițer de cavalerie. |
GRAMATICA cuvântului ofițer? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ofițer. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ofițer poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ofiţer? Vezi cuvântul ofiţer desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ofiţer?[ o-fi-ţer ] Se pare că cuvântul ofiţer are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ofițer Inţelegi mai uşor cuvântul ofițer dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile Limba rusă OFIȚERŬ = germana OFFIZIER |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ofițer |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma țesut infiltrat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ofițer are forma: ofițéri
