 | as |
|
| Oficiant [ o-fi-ci-ant ] VEZI SINONIME PENTRU oficiant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oficiant în mai multe dicționareDefinițiile pentru oficiant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și forme (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [ pronunție: -ci-ant] – Din limba franceza officiant. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și forme (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [ pronunție: -ci-ant] – Din limba franceza offîciant. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT1, -Ă, oficianți, -te, adjectiv (Rar) Care oficiază (mai ales slujba bisericească). Privind mai lung pe bătrinul mitropolit oficiant, mi. se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (specializare) funcționar de poștă. (< limba franceza officiant) Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oficiant: *oficiánt, -ă adjectiv și substantiv (în franceză officiant, participiu despre officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oficiant: oficiant m. 1. cel ce oficiază la biserică; 2. funcționar: oficianții publici ai averilor Statului; 3. amploiat la poștă: oficiant de clasa I. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [pronume -ci-ant. / conform limba franceza officiant]. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT 2, -Ă, oficianți, -te, substantiv masculin și forme (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficiant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIANT: OFICIÁNT oficianttă (oficiantți, oficiantte) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot oficiant. [silabe -ci-ant] /<fr. officiant Forme diferite ale cuvantului oficiant: oficianttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oficiant: oficiánt (-ci-ant) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural oficiánți; adjectiv feminin, substantiv feminin oficiántă, plural oficiánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oficiant: oficiánt adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -ci-ant), plural oficiánți; forme singular oficiántă, plural oficiánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OFICIANT' OFICIALIZÁOFICIALIZÁREOFICIALIZÁTOFICIALMÉNTEOFICIÁNTofícieOFICIÉREoficiézOFÍCII |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oficiant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oficiant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OFICIÁNT oficianttă oficiantți, oficiantte și substantival Care oficiază o slujbă religioasă. Preot oficiant. |
GRAMATICA cuvântului oficiant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oficiant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oficiant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oficiant? Vezi cuvântul oficiant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oficiant?[ o-fi-ci-ant ] Se pare că cuvântul oficiant are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma unghiuri adiacente?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oficiant are forma: oficiánți
La singular substantivul oficiant are forma: oficiántă
