 | as |
|
| Oficial [ o-fi-ci-al ] VEZI SINONIME PENTRU oficial PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oficial în mai multe dicționareDefinițiile pentru oficial din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adjectiv 1. Care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat; care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; stabilit prin lege. Declarație oficială. ▭ Totul trebuie vîndut pe loc, la preț oficial. De ce nu-ți faci datoria? GALAN, B. I 19. Convin și eu că n-ai însărcinări oficiale. SADOVEANU, Z. C. 177. La el se centralizează toate știrile acuma, cele oficiale, firește. REBREANU, R. II 76. Buletinul (sau, ieșit din uz, Monitorul ) oficial = publicație (periodică) în care se tipăresc legile, regulamentele, decretele, deciziile etc. autorităților de stat. Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat, folosit în actele, în documentele administrației de stat. Stil oficial. Terminologie oficială. ▭ Cum ne-au părăsit limba latină oficială cu stingerea romanilor, asemine și limba slavonă ne lasă cu înființarea staturilor romîne. RUSSO, S. 71. 2. Care se conformează regulilor, formalităților, tradițiilor; care are caracter legal; aprobat, convenit între autorități. Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359. Mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. • (Adverbial) Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine. CARAGIALE, O. VII 33. 3. figurat De o politețe rece, calculată; formal, stereotip. Ton oficial în conversație. ▭ Bine, bine! Vocea devenise mai rece, mai oficială. GALAN, B. I 171. 2Ș (Adverbial) Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119. – Pronunțat: -ci-al. – Variantă: (învechit) ofițial, -ă (RUSSO, S. 95) adjectiv Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. • Monitorul oficial - periodic în care se publică de obicei acte normative. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Adj. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Adj. figurat De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. 4. S. m. Oficialitate (1). [ pronunție: -ci-al] – Din latina officialis, limba franceza officiel. Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adjectiv 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităților de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. figurat De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [ pronunție: -ci-al] – Din latina officialis, limba franceza officiel. Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL oficială (oficiali, oficiale) 1) Care provine de la administrația sau de la autoritățile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezmințire oficială. Știri oficiale. Act oficial. 2) Care reprezintă administrația statului; cu funcție administrativă. Persoană oficială. 3) și adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil oficial. 4) Care se face în conformitate cu cerințele de stat; organizat de autoritățile competente. Ceremonie oficială. Vizită oficial. 5) figurat (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate și răceală în comportament; formal. [silabe -ci-al] /<lat. officialis, limba franceza officiel Forme diferite ale cuvantului oficial: oficială Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIAL, -Ă: OFICIÁL, -Ă adjectiv 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. • Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naționale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (figurat) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [Variante ofițial, -ă adjectiv / conform limba franceza officiel, latina officialis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL, -Ă adjectiv 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. ♦ buletinul oficial = periodic în care se publică acte normative. • (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului. 2. care are caracter de lege; (prin extensie) declarat, fățiș. 3. (figurat) rece, stereotip; solemn. (< limba franceza officiel, latina officialis) Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oficial: *oficiál, -ă adjectiv (latina officialis, despre officium, funcțiune). Care emană de la o autoritate, de la un guvern: răspuns, act, plic oficial. Monitoru oficial, ziaru oficial al guvernuluĭ. substantiv Persoană cu funcțiune oficială. adverb Din partea uneĭ autoritățĭ, unuĭ guvern: a declara oficial. Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oficial: oficial a. 1. declarat în virtutea unei comisiuni exprese, de o autoritate recunoscută: scriere oficială, răspuns oficial; 2. care emană dela guvern: act oficial. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIÁL, -Ă adjectiv (conform limba franceza officiel, latina officialis): în sintagmele limbă oficială și stil oficial (vezi). Forme diferite ale cuvantului oficial: oficial-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIAL: OFICIAL adjectiv 1. cîrmuitor, conducător, guvernamental. (Cercurile oficial.) 2. legal. (Prețuri oficial.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oficial: !oficiál (-ci-al) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural oficiáli; adjectiv feminin oficiálă, plural oficiále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oficial: oficiál adjectiv masculin (silabe -ci-al), plural oficiáli; forme singular oficiálă, plural oficiále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Oficial: Oficial ≠ neoficial Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OFICIAL' OFICALCÍTofichiálofíchieOFICIÁOFICIÁLOFICIALITÁTEOFICIALITĂȚIOFICIALIZÁOFICIALIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Oficial Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oficial dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OFICIÁL oficială oficiali, oficiale 1 Care provine de la administrația sau de la autoritățile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezmințire oficială. Știri oficiale. Act oficial. Persoană oficială. Stil oficial. Ceremonie oficială. Vizită oficial. Prețuri oficial. Cercurile oficial. Prețuri oficial. |
GRAMATICA cuvântului Oficial? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oficial. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Oficial poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE oficial? Vezi cuvântul oficial desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oficial?[ o-fi-ci-al ] Se pare că cuvântul oficial are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Oficial Inţelegi mai uşor cuvântul oficial dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeBuletinul sau, ieșit din uz, Monitorul oficial = publicație periodică în care se tipăresc legile, regulamentele, decretele, deciziile etc Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc ♦ buletinul oficial = periodic în care se publică acte normative |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Oficial |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acvilin, -ă, acviline, adjectiv în sintagmele nas acvilin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oficial are forma: oficiáli
