eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ofensa


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ofensa [ o-fen-sa ]
VEZI SINONIME PENTRU ofensa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ofensa în mai multe dicționare

Definițiile pentru ofensa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ofensa
Verbul: a ofensa (forma la infinitiv)
A ofensa conjugat la timpul prezent:
  • eu ofensez
  • tu ofensezi
  • el ea ofensează
  • noi ofensăm
  • voi ofensați
  • ei ele ofensează
VEZI VERBUL a ofensa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSÁ, ofensez, verb

I. tranzitiv A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I

10. Trebuie să ia seama, să nu facă verb reflexiv:eo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482.
♦ (Familiar) reflexiv A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OFENSĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. vezi 99. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OFENSĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFENSĂ substantiv afront, injurie, insultă, jignire, ocară, rușine, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. (Nu poate suporta ofensa ce i-a fost adusă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

OFENSA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSA verb

1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livresc) a invectiva, a vexa, (popular) a sudui, (figurat) a atinge, a răni, (livresc figurat) a leza. (L-ai ofensa pe nedrept.)

2. a se supăra, (livresc și fam.) a se ofusca, (familial figurat) a se șifona. (Ce te-ai ofensa așa?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ofensă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ofensă:
ofénsă (ofénse), substantiv feminin

– Injurie, insultă. în franceză offense.

– derivat ofensa, verb, din limba franceza offenser; ofensator, adjectiv (insultător); ofensiv, adjectiv, din limba franceza offensif; ofensivă, substantiv feminin, din limba franceza offensive; inofensiv, adjectiv, din limba franceza inoffensif.
Forme diferite ale cuvantului ofensa: ofénse

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

OFENSA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSÁ, ofensez, verb

I. tranzitiv A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.
♦ reflexiv (familial) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca.

– Din limba franceza offenser.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OFENSA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSÁ, ofensez, verb

I. tranzitiv A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.
♦ reflexiv (familial) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca.

– Din limba franceza offenser.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OFENSA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSÁ verb

I. trecut a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta.

II. reflexiv (familial) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< limba franceza offenser)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

OFENSĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ ofensae forme Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă.
       • A aduce (cuiva) o ofensa a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense
Forme diferite ale cuvantului ofensa: ofensae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OFENSĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ substantiv feminin Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< limba franceza offense, conform latina offensa].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OFENSA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSA:
OFENSÁ verb

I. trecut

1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta.

2. reflexiv (familial) A se supăra; a se ofusca. [< limba franceza offenser].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OFENSĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie.

– Din limba franceza offense.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OFENSĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie.

– Din limba franceza offense.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ofensă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ofensă:
*ofénsă forme, plural e (în franceză offense, despre latina offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ofensa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ofensa:
ofensá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ofenséz, persoana a treia singular: el / ea și plural ofenseáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ofenséze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

OFENSĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ substantiv feminin cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< limba franceza offense, latina offensa)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ofensă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ofensă:
ofénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ofénsei; plural ofénse
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ofensă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ofensă:
ofénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ofénsei; plural ofénse
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ofensa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ofensa:
ofensá (a ofensa) verb, indicativ prezent 3 ofenseáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ofensă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ofensă:
ofensă forme insultă cu vorba sau cu fapta.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OFENSĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OFENSĂ:
OFÉNSĂ substantiv verbal jignire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'OFENSA'
ofeléscOfelteOfenOfenbaiaOFÉNSĂOFENSÁNTOFENSÁREOFENSÁTOFENSATÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OFENSĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ofensă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Nu poate suporta ofensĂ ce i-a fost adusă.
L-ai ofensĂ pe nedrept.
Ce te-ai ofensĂ așa?.
OFÉNSĂ ofensĂe forme Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă.
       • A aduce cuiva o ofensĂ a ofensa; a jigni.
Ofensá a ofensĂ verb, indicativ prezent 3 ofenseáză.

GRAMATICA cuvântului OFENSĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ofensă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OFENSĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul OFENSĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul ofensa se conjugă: ei ele ofenseáză
  • group icon La plural substantivul ofensă are forma: ofénse
VEZI PLURALUL pentru OFENSĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ofensa?
Vezi cuvântul ofensa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ofensa?
[ o-fen-sa ]
Se pare că cuvântul ofensa are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OFENSĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se zvârcoli ca în gură de șarpe?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct
sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul
a se zbate cu desperare
greutate atomică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app