 | as |
|
| Ocurenţă [ o-cu-ren-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU ocurenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocurenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocurenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ substantiv feminin Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (lingvistică) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< limba franceza occurence, italiana occorenza < latina occurens – care întâmpină]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ, ocurențe, substantiv feminin 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un industria textilă 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din limba franceza occurrence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ, ocurențe, substantiv feminin 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un industria textilă 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din limba franceza occurrence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ substantiv feminin 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingvistică) prezența unui cuvânt într-un industria textilă 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< limba franceza , /2/ limba engleză occurrence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ substantiv feminin (< limba franceza occurrence, italiana occorenza < latina occurens – care întâmpină): apariția unei anumite forme flexionare a unui cuvânt dintr-un fragment în nenumărate alte contexte. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ocurență: *ocurénță forme, plural e (în franceză occurrence, despre occurent, latina occúrrens, -éntis, care-țĭ ĭese înainte. vezi concurență). Conjunctură, concurs de împrejurărĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ, ocurențe, substantiv feminin (Franțuzism rar) Împrejurare, întîmplare, circumstanță, conjunctură, concurs de împrejurări. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCURENȚĂ: OCURÉNȚĂ ocurentae forme lingvistică Prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence Forme diferite ale cuvantului ocurenta: ocurentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocurență: ocurénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ocurénței; plural ocurénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocurență: ocurénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ocurénței; plural ocurénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCURENTA' OCUPAȚIÚNEocupatoáreOCUPATÓROCURÉNTOCURÉNȚĂOCÚRGEOcypeteOczakovÓDĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ocurență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocurență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OCURÉNȚĂ ocurențăe forme lingvistică Prezență a unei unități de limbă într-un text sub diferite forme. Ocurență unui cuvânt într-un industria textilă. |
GRAMATICA cuvântului ocurență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocurență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ocurență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocurenţă? Vezi cuvântul ocurenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocurenţă?[ o-cu-ren-ţă ] Se pare că cuvântul ocurenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ocurență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Urzică-de-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ocurență are forma: ocurénțe
