|
Ocupaţie [ o-cu-pa-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU ocupaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocupatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocupatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE, ocupații, substantiv feminin I. Îndeletnicire, preocupare, activitate. Dați-mi voie, răspunse musafirul meu; nu verb reflexiv:eau să vă întrerup ocupațiile. SADOVEANU, O. VIII 56. Are acuma atîtea ocupații că nici nu se poate gîndi să le întrerupă. REBREANU, R. I 207. Trebile casnice și ale statului... nu-l putură înturna [pe Cantemir] de la ocupațiile literare. NEGRUZZI, S. II 146. ♦ Slujbă, post. Dar nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit? SAHIA, N. 95. II. Luare în stăpînire; cucerire. • locuțiune adjectiv (Despre o forță armată) De ocupație = care are în stăpînire un teritoriu, o localitate străină. Trupe de ocupație. – Variantă: ocupațiúne (GHICA, S. 174) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE, ocupații, substantiv feminin 1. Ocuparea temporară de către forțele armate ale unui stat, a unei părți sau a totalității teritoriului altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească drepturi suverane asupra celui ocupat; cucerire. • locuțiune adjectiv De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (juridic) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesie, slujbă, post. [Variante: (învechit) ocupațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza occupation, latina occupatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE, ocupații, substantiv feminin 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. • locuțiune adjectiv De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (juridic) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Variante: (învechit) ocupațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza occupation, latina occupatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPAȚIE s. I. 1. cucerire, luare, ocupare, (franțuzism învechit) conchetă. (ocupatie Griviței.) 2. stăpînire. (Galia sub ocupatie romană.) II. 1. îndeletnicire, meserie, profesiune, (învechit și regional) meșterie, (Moldova) breaslă, (Transilvania) lefterie, (învechit) cin, marafet. (Ce ocupatie are în prezent?) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, preocupare, treabă, (livresc) travaliu, (învechit) ocupare, preocupație. (Își vede de ocupatie lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE substantiv feminin I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, variantă ocupațiune substantiv feminin / conform limba franceza occupation, latina occupatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE substantiv feminin Acțiunea de a (se) ocupa; (învechit) ocupație; preocupare. Necazurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare. ALECSANDRI, S. 116. Chiar astăzi ocuparea sa este de a vizita școala publică și spitalul. NEGRUZZI, S. I 313. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE substantiv feminin I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< limba franceza occupation, latina occupatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE1 ocupatiei forme 1) vezi A OCUPA. 2) Cucerire a unui teritoriu sau a unei țări de către forțele armate ale unui stat străin. Trupe de ocupatie. [G.-D. ocupației; silabe -ți-e] /<fr. occupation, latina occupatio, ocupatieonis Forme diferite ale cuvantului ocupatie: ocupatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCUPAȚIE: OCUPÁȚIE2 ocupatiei forme Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă cineva; îndeletnicire; treabă. [G.-D. ocupației; silabe -ți-e] /<fr. occupation, latina occupatio, ocupatieonis Forme diferite ale cuvantului ocupatie: ocupatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocupație: ocupáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat ocupáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat ocupáției; plural ocupáții, articulat ocupáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocupație: ocupáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat ocupáția (-ți-a), genitiv dativ articulat ocupáției; plural ocupáții, articulat ocupáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul figurilor de stil dă următoarea definitie pentru ocupație: ocupație (latina occupatio), sin. prolepsă. Definiție sursă: Dicționarul figurilor de stil |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCUPATIE' ocupántăOCUPÁREOCUPARISÍOCUPÁTOCUPÁȚIEOCUPAȚIONÁLOCUPAȚIÚNEocupatoáreOCUPATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ocupație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocupație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ocupație Griviței. Galia sub ocupație romană. Ce ocupație are în prezent? 2. Își vede de ocupație lui. Ce ocupație are în prezent? 2. OCUPÁȚIE1 ocupației forme 1 vezi A OCUPA. Trupe de ocupație. Occupation, latina occupatio, ocupațieonis. OCUPÁȚIE2 ocupației forme Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă cineva; îndeletnicire; treabă. Occupation, latina occupatio, ocupațieonis. |
GRAMATICA cuvântului ocupație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocupație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ocupație poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocupaţie? Vezi cuvântul ocupaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocupaţie?[ o-cu-pa-ţi-e ] Se pare că cuvântul ocupaţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ocupație Inţelegi mai uşor cuvântul ocupație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Despre o forță armată De ocupație = care are în stăpînire un teritoriu, o localitate străină locuțiune adjectiv De ocupație = despre forțe armate care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină locuțiune adjectiv De ocupație = despre forțe armate care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ocupație |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial s-a spart buba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|