 | as |
|
| Ocupa [ o-cu-pa ] VEZI SINONIME PENTRU ocupa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocupa în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocupa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ocupa (forma la infinitiv) A ocupa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCUPA: OCUPÁ, ocúp, verb I. I. tranzitiv 1. (Cu privire la un teritoriu, un oraș etc.) A pune stăpînire, a lua în stăpînire cu forța armată, a cuceri. Streine armii țara noastră ocupară. ALEXANDRESCU, P. 157. A cuprinde, a umple (un loc, o porțiune din spațiu). Întotdeauna vei ocupa mijlocul trotuarului din fața magazinului. SAHIA, N. 102. ♦ A reține; a păstra. Ocupă-mi un loc in tren. A lua în stăpînire, în posesiune. Acei puțini impiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor, de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții, mai rămăseseră. NEGRUZZI, S. I 291. ♦ A deține. Tot romînul a avut dreptul a se face proprietar de pămînt și a ocupa slujbele statului. BĂLCESCU, O. II 14. II. reflexiv 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A se îndeletnici cu ceva, a lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație, profesie. Multă verb reflexiv:eme n-am știut cu ce se ocupă tînărul. VLAHUȚĂ, O. A. 447. Cronicarii... s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice. ALECSANDRI, S. 25. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se consacra unei preocupări temporare. Se ocupă de probleme de teatru. ♦ tranzitiv (Învechit) A preocupa, a absorbi. Împrejurarea care a ocupat pe emigranții noștri... a fost acuzațiunea căzută asupra lui Bolliac. GHICA, A. 624. Aceste pregătiri m-au ocupat pînă sara. NEGRUZZI, S. 1 7. 2. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se interesa, a se îngriji, a avea grijă. Ai lăsa-o pe fata asta muritoare de foame dacă n-aș fi eu. Deși nu știu dacă merită să mă ocup de ea. DUMITRIU, B. forme 41. Te-ai ocupat a-mi lua note după istoricul turc Selaniki? GHICA, A. 609.- prezent industrie și: (învechit) ocupez (NEGRUZZI, S. II 169). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCUPA: OCUPA verb 1. a cuceri, a lua, (învechit) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au ocupa cetatea.) 2. a cuceri, a subjuga, a supune, (popular) a pleca, (învechit) a pobedi, a prididi, a reduce. (Au ocupa multe țări; au ocupa întreaga Galie.) 3. (popular) a prinde. (Patul ocupa o jumătate din cameră.) 4. a avea, a deține. (ocupa funcția de...) 5. a se îndeletnici, (învechit și regional) a se cuprinde, (învechit) a băilui, a se zăbovi. (Cu ce se ocupa ?) 6. a se interesa, a se îngriji, a se preocupa, a vedea. (ocupa-te tu de asta.) 7. a căuta, a se interesa, a se preocupa. (Te rog să te ocupa de treaba ta și să mă lași în pace!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OCUPA: OCUPÁ verb I. I. trecut 1. A lua în stăpânire, în posesiune; a pune mâna pe..., a pune stăpânire (pe o poziție, pe o țară etc.). 2. A avea un loc, a deține un post (undeva). ♦ A locui (o casă). ♦ A stăpâni gândurile cuiva, a preocupa. II. reflexiv 1. A se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva, de ceva. [P.i. ocúp. / < limba franceza occuper, italiana , latina occupare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OCUPA: OCUPÁ verb I. trecut 1. a lua în stăpânire, a cuceri cu forța armată o țară, un teritoriu. 2. a lua în primire, a deține (un post, o casă etc.) II. reflexiv a se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. • a se interesa, a urmări îndeaproape. (< latina occupare, limba franceza occuper) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocupa: ocupá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ocúp, persoana a treia singular: el / ea și plural ocúpă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocupa: ocupá (a ocupa) verb, indicativ prezent 3 ocúpă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCUPA' OCULTÍSTICocultísticăóculusocúpOCUPÁOCUPÁNTocupántăOCUPÁREOCUPARISÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ocupa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocupa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După lupte crîncene au ocupa cetatea. Au ocupa multe țări; au ocupa întreaga Galie. Patul ocupa o jumătate din cameră. Ocupa funcția de. Cu ce se ocupa ? 6. Ocupa-te tu de asta. Te rog să te ocupa de treaba ta și să mă lași în pace!. Patul ocupa o jumătate din cameră. Ocupa-te tu de asta. Ocupá a ocupa verb, indicativ prezent 3 ocúpă. |
GRAMATICA cuvântului ocupa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocupa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ocupa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocupa? Vezi cuvântul ocupa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocupa?[ o-cu-pa ] Se pare că cuvântul ocupa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ocupa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular; în sintagma poală albă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ocupa se conjugă: ei ele ocúpă
