 | as |
|
| Ocară [ o-ca-ră ] VEZI SINONIME PENTRU ocară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocara în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCARĂ: OCÁRĂ, ocări, substantiv feminin Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, supără pe cineva; rușinare, umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă. Limbuta-i vanitate... nu mai putea îndura asemenea ocară. C. PETRESCU, A. R. 31. Începură a-l împroșca cu pietre, urmîndu-l cu sudălmi și cu ocări pînă acasă, NEGRUZZI, S. I 225. Duceți-vă de muriți mai bine slobozi, decît să trăiți in robie și ocară. RUSSO, O. 34. • locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, rușinos. Țin ei. de ocară numirea de valah, nevrînd a fi chemați altfel decît romîni. BĂLCESCU, O.II 176. • Expresia: A ajunge (sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămîne de rîs și) de ocară = a ajunge (sau a (se) face etc.) demn de dispreț, de batjocură. Era de rîs și de ocară pretutindeni. GALACTION, O. I 86. O învăță să nu se lase... căci altfel se face de ocară. STĂNOIU, C. I. 213. Aceste creaturi Nice rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. EMINESCU, O. I 151. A da de ocară = a ajunge, a se face de rîs. Fără prietenia și ocrotirea lui Mușat, Constantin ar fi dat de ocară cu milităria. GALACTION, O. I 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCARĂ: OCÁRĂ, ocări, substantiv feminin (popular) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. • locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. • Expresia: A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCARĂ: OCÁRĂ, ocări, substantiv feminin (popular) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. • locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. • Expresia: A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCARĂ: OCARĂ s. 1. blestem, imprecație, (livresc) maledicție. (Poeziile conțineau multe ocara.) 2. batjocură, rușine, (învechit și popular) mascara, (învechit) necinste. (S-a făcut de ocara.) 3. afront, injurie, insultă, jignire, ofensă, rușine, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. (Nu poate suporta ocara ce i s-a adus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OCARĂ: OCÁRĂ substantiv verbal admonestare, ceartă, certare, dezonoare, dojană, dojenire, imputare, înjurătură, morală, mustrare, necinste, observație, reproș, rușine. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ocară: ocară substantiv verbal ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DEZONOARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNJURĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. NECINSTE. OBSERVAȚIE. REPROȘ. RUȘINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ocară: ocară forme rușine mare, necinste. [slava OKARŬ, mustrare]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocară: ocáră (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ocắrii; plural ocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocară: ocáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat ocării; plural ocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ocară: Ocară ≠ laudă Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCARA' ocaiánicOCĂÍTocălnicíeO.C.A.M.OCÁRĂOCĂRẤREocărâtOCĂRÂTÓRocârcí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ocară Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Poeziile conțineau multe ocară. S-a făcut de ocară. Nu poate suporta ocară ce i s-a adus. Poeziile conțineau multe ocară. S-a făcut de ocară. Nu poate suporta ocară ce i s-a adus. |
GRAMATICA cuvântului Ocară? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocară. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ocară poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocară? Vezi cuvântul ocară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocară?[ o-ca-ră ] Se pare că cuvântul ocară are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Ocară Inţelegi mai uşor cuvântul ocară dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, rușinos A ajunge sau a se face, a fi, a se lăsa, a rămîne de rîs și de ocară = a ajunge sau a se face etc A da de ocară = a ajunge, a se face de rîs locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, jignitor, rușinos A ajunge sau a se face, a fi, a se lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge sau a se face, a fi etc = a se face de râs cu locuțiune adjectiv De ocară = compromițător, jignitor, rușinos A ajunge sau a se face, a fi, a se lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge sau a se face, a fi etc = a se face de râs cu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ocară |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular câte alte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ocară are forma: ocări
