 | as |
|
| Obturare [ ob-tu-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU obturare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obturare în mai multe dicționareDefinițiile pentru obturare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBTURARE: OBTURÁRE, obturări, substantiv feminin Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – vezi obtura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBTURARE: OBTURÁRE, obturări, substantiv feminin Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – vezi obtura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBTURARE: OBTURÁRE, obturări, substantiv feminin Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBTURARE: OBTURARE substantiv astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (obturare unui canal, unei conducte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBTURARE: OBTURÁRE substantiv feminin Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obturare: obturáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat obturării; plural obturări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obturare: obturáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat obturắrii; plural obturắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBTURARE' OBȚÍNEOBȚÍNEREOBTURÁOBTURÁNTOBTURÁREOBTURÁTOBTURÁȚIEOBTURAȚIÚNEOBTURATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OBTURARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obturare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obturare unui canal, unei conducte. |
GRAMATICA cuvântului OBTURARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obturare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OBTURARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obturare? Vezi cuvântul obturare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obturare?[ ob-tu-ra-re ] Se pare că cuvântul obturare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OBTURARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cavaler de onoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obturare are forma: obturări
