 | as |
|
| Obligaţie [ o-bli-ga-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU obligaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obligatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru obligatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE, obligații, substantiv feminin 1. Ceea ce i se impune cuiva sau își impune cineva să facă într-o anumită situație; datorie, sarcină, îndatorire. A spus la început că are obligații față de mamă și de două surori. PAS, Z. I 94. Printre oamenii noștri am contractat o obligație. C. PETRESCU, Î. II 105. 2. Legătură juridică prin care o persoană poate fi constrînsă de altă persoană să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. (finanțe, mai ales în forma obligațiune) Titlu înscris (emis de stat sau, în țările capitaliste, de o societate pe acțiuni), reprezentînd o sumă de bani împrumutată, care trebuie restituită într-un anumit timp și care dă drept deținătorului la o dobîndă anuală fixă. – Variantă: obligațiúne (GHICA, S. 449) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGAȚIE s. 1. datorie, îndatorire, însărcinare, sarcină, (învechit) dator, datorință, îndatorință. (obligatie ta este să rezolvi problema.) 2. datorie, îndatorire, oficiu, sarcină. (Și-a îndeplinit onorabil obligatie de gazdă.) 3. angajament, îndatorire, sarcină, (popular) legătură. (obligatie ta față de el este...) 4. îndatorire, răspundere. (Are multe obligatie.) 5. datorie, îndatorire, (livresc) servitute. (obligatie față de propria noastră concepție.) 6. cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament. (obligatieiile epocii noastre.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE, obligații, substantiv feminin 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. (finanțe; în foma obligațiune) Valoare mobiliară reprezentând un titlu de credit pe termen lung, emisă de o autoritate de stat și de companii autorizate în acest sens, prin care beneficiarul împrumutului se obligă să restituie deținătorului suma împrumutată de acesta și să-i plătească o dobândă. [Variante: obligațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza obligation, latina obligatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE, obligații, substantiv feminin 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [Variante: obligațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza obligation, latina obligatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE substantiv feminin 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (juridic) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< limba franceza obligation, latina obligatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE substantiv feminin 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, variantă obligațiune substantiv feminin / conform latina obligatio, limba franceza obligation, limba rusă obligațiia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGAȚIE: OBLIGÁȚIE obligatiei forme 1) Sarcină obligatorie; angajament; datorie. 2) Act juridic care obligă o persoană la o anumită acțiune. 3) Hârtie de valoare care se emite cu ocazia unui împrumut de stat. [G.-D. obligației; silabe -bli-, -ți-e] /<fr. obligation, latina obligatio, obligatieonis Forme diferite ale cuvantului obligatie: obligatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru obligație: obligați(un)e forme 1. ceeace obligă; 2. motiv de recunoștință; 3. necesitate impusă cuiva; 4. orice îndatorire de plată: 5. titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termen. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obligație: obligáție substantiv feminin (silabe -bli, -ți-e), articulat obligáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat obligáției; plural obligáții, articulat obligáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obligație: obligáție (îndatorire) (o-bli-, -ți-e) substantiv feminin, articulat obligáția (-ți-a), genitiv dativ articulat obligáției; plural obligáții, articulat obligáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBLIGATIE' OBLIGARISÍREOBLIGARISÍTOBLIGÁTOBLIGATÁROBLIGÁȚIEobligaționálOBLIGAȚIÚNEOBLIGATIVITÁTEOBLIGÁTO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL obligație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obligație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obligație ta este să rezolvi problema. Și-a îndeplinit onorabil obligație de gazdă. Obligație ta față de el este. Are multe obligație. Obligație față de propria noastră concepție. Obligațieiile epocii noastre. Obligație ta este să rezolvi problema. Obligație ta față de el este. Are multe obligație. Obligație față de propria noastră concepție. OBLIGÁȚIE obligației forme 1 Sarcină obligatorie; angajament; datorie. Obligation, latina obligatio, obligațieonis. |
GRAMATICA cuvântului obligație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obligație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obligație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obligaţie? Vezi cuvântul obligaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obligaţie?[ o-bli-ga-ţi-e ] Se pare că cuvântul obligaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obligație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-i căuta cuiva în coarne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obligație are forma: obligáții
