 | as |
|
| Oblăduire [ o-blă-du-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU oblăduire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obladuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru obladuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUÍRE, oblăduiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a oblădui și rezultatul ei; guvernare, conducere. Pentru oblăduirea, ținuturilor creștine coprinse de dînșii.. simțise trebuință a se sluji cu oameni cari să vorbească limbile europene. ODOBESCU, S. A. 126. Toți boierii dușmani oblăduirii mele Sînt prinși de acest paingăn în desele-i rețele. ALECSANDRI, T. II 86. Cum a fost oblăduirea mea?.. Care s-a întors de la ușa mea, fără să cîștige dreptate și mîngîiere? NEGRUZZI, S. I 140. ♦ (Concretizat) Organ de conducere, stâpînire. înalta oblăduire nu simte trebuința de a se amesteca în traiul lighioanelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 38. 2. Protecție, ocrotire. Femeile mă salutau zîmbind, ca pe un profesor subt oblăduirea căruia doreau ele să-și așeze cîndva acele odrasle. SADOVEANU, A. L. 181. Rămasă de mică orfană de tată, a ajuns sub oblăduirea unchiului ei. REBREANU, I. 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduire: oblăduire substantiv verbal ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. APĂRARE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. FERIRE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. OCROTIRE. PĂZIRE. PROTECȚIE. PROTEJARE. SPRIJIN. STĂPÎNIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUÍRE, oblăduiri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – vezi oblădui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUÍRE, oblăduiri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – vezi oblădui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUÍRE obladuirei forme învechit 1) vezi A OBLĂDUI. 2) Organ de conducere; ocârmuire; administrație. [silabe -blă-] /v. a oblădui Forme diferite ale cuvantului obladuire: obladuirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUIRE substantiv egidă, ocrotire, patronaj, protecție, sprijin. (Asociația se bucură de înalta obladuire a...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oblăduire: oblăduire forme administrațiune, stăpânire: toți boierii dușmani oblăduirii mele AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oblăduire: oblăduíre forme Rar azĭ. Guvern, ocîrmuire, stăpînire, administrațiune. Oblastie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblăduire: oblăduíre (învechit, popular) (o-blă-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat oblăduírii; plural oblăduíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduire: oblăduíre substantiv feminin (silabe -blă-), genitiv dativ articulat oblăduírii; plural oblăduíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OBLĂDUIRE: OBLĂDUÍRE substantiv verbal egidă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBLADUIRE' obituáriuobjurgațieobjurgațiúneOBLĂDUÍOBLĂDUÍREOBLĂDUITÓROBLÁINICOBLẤNCOBLÁNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OBLĂDUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblăduire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OBLĂDUÍRE oblĂduirei forme învechit 1 vezi A OBLĂDUI. Asociația se bucură de înalta oblĂduire a. |
GRAMATICA cuvântului OBLĂDUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblăduire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OBLĂDUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oblăduire? Vezi cuvântul oblăduire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblăduire?[ o-blă-du-i-re ] Se pare că cuvântul oblăduire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OBLĂDUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe bâjbâite?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oblăduire are forma: oblăduíri
