eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obisnuit


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Obişnuit [ o-biş-nu-it ]
VEZI SINONIME PENTRU obişnuit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului obisnuit în mai multe dicționare

Definițiile pentru obisnuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBIȘNUIT:
OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adjectiv

1. Care a devenit un obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, care face parte din felul de a fi al cuiva; caracteristic cuiva. Lîngă vatră, cu coatele pe genunchi și cu tîmplele în palme, se cufundă în starea ei obișnuită. SADOVEANU, B. 63. Îl primi cu drăgălășia-i obișnuită,parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. REBREANU, R. II 258. Porniră la drum în obișnuitul mers al cailor țărănești. MIRONESCU. A. 133.
♦ (Substantivat) Persoană care frecventează în mod obișnuit un Ioc. Obișnuiții cîrciumii rîd în timpul cînd Marmeladof povestește. GHEREA, ST. Hristos II 231.

2. Care se face în mod regulat, care se întîmplă sau se întîlnește frecvent sau de obicei (într-un loc), care se folosește adesea; curent. Își răsuci obișnuita țigară și-mi zîmbi cu prietinie. SADOVEANU, Obisnuit VIII

8.
       • (Adverbial) Eminescu a străbătut etapele de dezvoltare literară pentru care, obișnuit, literaturile începătoare cheltuiesc decenii multe. SADOVEANU, E. 79.

3. Care nu se distinge prin nimic; comun (2). A lucrat din lemn obișnuit o vioară.

– Variantă: obicinuít, -ă (pronunțat -bici-) (C. PETRESCU, Î. I 251, CREANGĂ, P. 209, NEGRUZZI, S. I 296) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului obisnuit: obisnuit-Ă
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

OBIȘNUIT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIȘNUIT:
OBIȘNUIT adjectiv

1. acomodat, dedat, deprins, familiarizat. (Om obisnuit într-un media nou.)

2. comun, normal. (Nu-i decît un om obisnuit.)

3. oarecare. (O făptură obisnuit.)

4. banal, comun, ordinar, (învechit) prost, prostesc. (În lucruri obisnuit ei văd numai minuni.)

5. normal, ordinar. (Sesiune obisnuit.)

6. firesc, natural, normal, (învechit) fireș, (figurat) curat. (Aici nu e lucru obisnuit.)

7. firesc, normal, regulat. (Puls obisnuit.)

8. clasic, curent, frecvent, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic obisnuit.)

9. cunoscut, frecvent, răspîndit, uzual. (O expresie obisnuit.)

10. curent, frecvent, uzual. (De circulație obisnuit.)

11. consacrat, consfințit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula obisnuit.)

12. familiar, simplu. (Stil obisnuit.)

13. caracteristic, specific. (L-a primit cu amabilitatea obisnuit.)

14. cotidian, curent, prozaic, zilnic. (Treburile obisnuit.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

OBIȘNUIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBIȘNUIT:
OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adjectiv

1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.

2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc.
♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei.

3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Variante: (învechit) obicinuít, -ă adjectiv]

– vezi obișnui.
Forme diferite ale cuvantului obisnuit: obisnuit-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBIȘNUIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBIȘNUIT:
OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adjectiv

1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.

2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc.
♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei.

3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Variante: (învechit) obicinuít, -ă adjectiv]

– vezi obișnui.
Forme diferite ale cuvantului obisnuit: obisnuit-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OBIȘNUIT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIȘNUIT:
OBIȘNUÍT obisnuittă (obisnuitți, obisnuitte)

1) vezi A OBIȘNUI și A SE OBIȘNUI.

3) și substantival Care se întâlnește frecvent, regulat.

3) Care nu se deosebește prin nimic specific; care nu are trăsături particulare; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; ordinar. /v. a (se) obișnui
Forme diferite ale cuvantului obisnuit: obisnuittă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

obișnuit
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru obișnuit:
obișnuít, -ă adjectiv Deprins: obișnuit cu munca. Ordinar, de toate zilele: pe drumu obișnuit. Uzual: vorbă obișnuită. adverb De ordinar: se plimba obișnuit pe acolo.
Forme diferite ale cuvantului obisnuit: obisnuit-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

obișnuit
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru obișnuit:
obișnuit a.

1. deprins: obișnuit cu vorbe bune;

2. ordinar: lucru obișnuit;

3. care e în uz: vorbă obișnuită.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Obișnuit
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Obișnuit:
Obișnuit ≠ deosebit, grozav, neobișnuit
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'OBISNUIT'
OBIȘNÉNIEOBIȘNUÍOBIȘNUÍNȚĂObișnuireOBIȘNUÍTOBITAȘobituárobituáriuobjurgație

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Obișnuit
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obișnuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om obișnuit într-un media nou.
Nu-i decît un om obișnuit.
O făptură obișnuit.
În lucruri obișnuit ei văd numai minuni.
Sesiune obișnuit.
Aici nu e lucru obișnuit.
Puls obișnuit.
Un procedeu tehnic obișnuit.
O expresie obișnuit.
De circulație obișnuit.
Judecătorul a rostit formula obișnuit.
Stil obișnuit.
L-a primit cu amabilitatea obișnuit.
Treburile obișnuit.
Nu-i decât un om obișnuit.
Un procedeu tehnic obișnuit.
De circulație obișnuit.
L-a primit cu amabilitatea obișnuit.
OBIȘNUÍT obișnuittă obișnuitți, obișnuitte 1 vezi A OBIȘNUI și A SE OBIȘNUI.

GRAMATICA cuvântului Obișnuit?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obișnuit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Obișnuit poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Obișnuit sa indeplinească rolul de: substantiv,

CUM DESPART ÎN SILABE obişnuit?
Vezi cuvântul obişnuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obişnuit?
[ o-biş-nu-it ]
Se pare că cuvântul obişnuit are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Obișnuit

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A sta pe roze?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-și încleșta pumnii în semn de mânie reținută
antiser
a se găsi într-o situație favorabilă
a amenința; a se manifesta în mod nefavorabil
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app