 | as |
|
| Obiectiv [ o-bi-ec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU obiectiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obiectiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru obiectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV2, -Ă, obiectivi, -e, adjectiv (În opoziție cu subiectiv) 1. (filozofie) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. Folosirea legilor economice obiective de către statul sovietic în opera de construire a socialismului este un inalt exemplu pentru țările de democrație populară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2595. Pentru știința marxistă, legile limbii sînt la fel cu legile din celelalte domenii, ele... au caracter obiectiv. GRAUR, S. L. 93. Adevăr obiectiv vezi adevăr. Idealism obiectiv = aspect al idealismului, care recunoaște existența unei idei mistice, independentă de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială. ♦ (Despre artă și creatori) Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective. Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișeze domenii nemărginite: natura, omul, istoria, universul. SADOVEANU, E. 226. 2. (În vorbirea curentă) Nepărtinitor, imparțial. Junimismul a avut pretenția... că asistă... la fenomenele politice, sociale și culturale și că le definește din punct de vedere obiectiv. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 98. Să aprobați întocmai planul meu, în toate amănuntele, studiat din punct de vedere obiectiv pur. CARAGIALE, O. VII 200. • (Adverbial) Cu moșul nu-i chip să discuți, obiectiv, că el din chestia pensiei nu iese. REBREANU, R. I 65. – Pronunțat: -bi-ec-. Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. (filozofie) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. • Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, mistice, independente de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială. 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (gramatică) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. substantiv neutru 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. figurat Scop, țintă, țel. ♦ (concretizat) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din limba franceza objectif. Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. (filozofie) Care constituie o realitate independentă de conștiință sau care este conform acestei realități. 2. Care are însușirea de a reda fidel, netrunchiat realitatea, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (gramatică) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. substantiv neutru 1. Sistem optic convergent, format dintr-una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. (Milit.) Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. figurat Scop, țintă, țel. ♦ (concretizat) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din limba franceza objectif. Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV, -Ă I. adjectiv 1. existent în afara conștiinței și independent de ea. 2. imparțial. 3. referitor la obiect (6). II. substantiv neutru 1. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. • țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. 4. loc care prezintă interes pentru turiști. 5. (figurat) intenție, scop, țel, țintă. (< limba franceza objectif, latina obiectivus) Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTIV adjectiv, s. 1. adjectiv (FILOZ.) real. (Lumea obiectiv.) 2. adjectiv (FILOZ.) material, obiectual. (Realitatea obiectiv.) 3. adjectiv drept, imparțial, neparțial, nepărtinitor, (învechit) nefățărit. (Om obiectiv.) 4. substantiv cauză, scop, țel, țintă, (învechit) pricină. (Lupta pentru nobilul obiectiv al independenței.) 5. substantiv menire, rol, rost, scop, sens, țel, țintă, (popular) noimă. (obiectiv acestor măsuri a fost acela de a...) 6. substantiv obiect, scop, țel, țintă, (învechit) pravăț. (obiectiv unei cercetări.) 7. substantiv (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV substantiv neutru 1. Lentilă sau sistem optic care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ♦ Ținta asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. Întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. ♦ Loc care prezintă interes pentru turiști. ♦ (figurat) Scop, țel, țintă. [pronume o-biec-. / conform limba franceza objectif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV1, obiective, substantiv neutru 1. Lentilă sau sistem de lentile (mai rar oglindă concavă) care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă importanță din punct de vedere militar. ♦ Țintă asupra căreia trage o gură de foc. ♦ figurat Scop, țintă, țel. Convorbirea avusese cu totul alte obiective. ARGHEZI, P. T. 94. – Pronunțat: -bi-ec-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru obiectiv: obiectív adjectiv, substantiv neutru 1. Caz obiectiv În gramatica lui Ch. J. Filmore denumește una dintre categoriile de caz, cea mai neutră din punct de vedere semantic. 2. Conjugare obiectivă Caracterizează numai anumite limbi ( vezi maghiara), unde se opune conjugării subiective. 3. Genitiv obiectiv Genitivul ocurent numai în vecinătatea unui substantiv de proveniență verbală, corespunzând obiectului direct. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV1 obiective n. 1) fizică Lentilă (sau sistem de lentile convergente), făcând parte dintr-un aparat optic (lunetă, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientată spre obiectul supus cercetării. 2) Punct asupra căruia este orientată o operație militară; țintă. 3) figurat Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiective Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV2 obiectivă (obiectivi, obiective) 1) și adverbial (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă exactitate în procesul de reflectare a realității; nefalsificat; veridic. 2) filoz. (în opoziție cu subiectiv) Care există în afara conștiinței și independent de ea; cu existență independentă. /<fr. objectif Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV, -Ă adjectiv 1. (Op. subiectiv) Existent în afara conștiinței omului și independent de ea. 2. Imparțial. 3. Referitor la obiect (4). [conform limba franceza objectif, latina obiectivus]. Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru OBIECTIV: OBIECTÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza objectif, latina obiectivus): în sintagmele ordine obiectivă și reflexiv obiectiv (vezi). Forme diferite ale cuvantului obiectiv: obiectiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obiectiv: obiectív adjectiv masculin (silabe -biec-; mf. ob-), plural obiectívi; forme singular obiectívă, plural obiectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obiectiv: obiectív1 (-biec-) adjectiv masculin, plural obiectívi; forme obiectívă, plural obiectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obiectiv: obiectív substantiv neutru (silabe -biec-; mf. ob-), plural obiectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obiectiv: obiectív2 (-biec-) substantiv neutru, plural obiectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Obiectiv: Obiectiv ≠ subiectiv Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBIECTIV' OBIÉCȚIEobiecționáobiectitáteOBIECȚIÚNEOBIECTÍVOBIECTIVÁobiectivántOBIECTIVÁREOBIECTIVÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Obiectiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obiectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lumea obiectiv. Realitatea obiectiv. Om obiectiv. Lupta pentru nobilul obiectiv al independenței. Obiectiv acestor măsuri a fost acela de a. Obiectiv unei cercetări. OBIECTÍV1 obiective n. OBIECTÍV2 obiectivă obiectivi, obiective 1 și adverbial despre persoane sau despre manifestările lor Care denotă exactitate în procesul de reflectare a realității; nefalsificat; veridic. |
GRAMATICA cuvântului Obiectiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obiectiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Obiectiv poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE obiectiv? Vezi cuvântul obiectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obiectiv?[ o-bi-ec-tiv ] Se pare că cuvântul obiectiv are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Obiectiv Inţelegi mai uşor cuvântul obiectiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeIdealism obiectiv = aspect al idealismului, care recunoaște existența unei idei mistice, independentă de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, mistice, independente de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială Substantiv FOTO obiectiv fotografic = fotoobiectiv Substantiv FOTO obiectiv fotografic = fotoobiectiv; obiectiv superangular = obiectiv superunghiular; obiectiv superunghiular = obiectiv superangular |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Obiectiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A dormi numai cu un ochi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obiectiv are forma: obiectíve
