 | as |
|
| Obiecta [ o-bi-ec-ta ] VEZI SINONIME PENTRU obiecta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obiecta în mai multe dicționareDefinițiile pentru obiecta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a obiecta (forma la infinitiv) A obiecta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTÁ, obiectez, verb I. tranzitiv A face o obiecție, a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Pronunțat: -bi-ec-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTÁ, obiectez, verb I. tranzitiv A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTÁ, obiectez, verb I. tranzitiv A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTÁ verb I. trecut A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. [pronume o-biec-. / < latina obiectare, conform limba franceza objecter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTÁ verb trecut a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< limba franceza objecter, latina obiectare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIECTA: OBIECTA verb a reproșa, a spune, a zice, (învechit) a prici, a remonstra. (N-am ce obiecta, totul a fost perfect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obiecta: obiectá verb (silabe -biec-; mf. ob-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu obiectéz, persoana a treia singular: el / ea și plural obiecteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obiecta: obiectá (a obiecta) (-biec-) verb, indicativ prezent 3 obiecteáză Forme diferite ale cuvantului obiecta: obiectaa obiecta Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBIECTA' OBIDITÓROBÍDNICOBIDÓSOBIÉCTOBIECTÁOBIECTÁREOBIÉCȚIEobiecționáobiectitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL obiecta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obiecta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii N-am ce obiecta, totul a fost perfect. N-am ce obiecta, totul a fost perfect. Obiectá a obiecta -biec- verb, indicativ prezent 3 obiecteáză. |
GRAMATICA cuvântului obiecta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obiecta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obiecta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obiecta? Vezi cuvântul obiecta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obiecta?[ o-bi-ec-ta ] Se pare că cuvântul obiecta are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obiecta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Simbol chimic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul obiecta se conjugă: ei ele obiecteáză
