 | as |
|
| Oarecare [ oa-re-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU oarecare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oarecare în mai multe dicționareDefinițiile pentru oarecare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OARECARE: OARECÁRE adjectiv nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. vezi 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. 3. Neînsemnat, fără importanță; ceva. Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. În verb reflexiv:emea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. id. O. V 92. • (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. – Variantă: oareșicáre (pronunțat oa-reși-) adjectiv nehot. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OARECARE: OARECARE pronume, adjectiv 1. pronume careva, cineva, unul, verb reflexiv:eunul, (popular) cinevașilea, (învechit și regional) oarecine, oareșicine, (învechit) cinevași, neștine. (oarecare dintre ei a întîrziat.) 2. adjectiv verb reflexiv:eun, (prin Transilvania) atare. (oarecare om.) 3. adjectiv obișnuit. (Un individ oarecare.) 4. adjectiv neînsemnat, (livresc) insignifiant. (Un ziar oarecare.) 5. adjectiv cîtva, nițel, puțin. (oarecare verb reflexiv:eme a stat în casă.) 6. adjectiv ceva, cîtva, oareșicare, (învechit și regional) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are oarecare treabă acolo.) 7. adjectiv anumit, (învechit) oarecine. (Vorbea cu un oarecare dispreț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OARECARE: OARECÁRE, oarecare, adjectiv pronume nehot., pronume nehot. I. Adj. pronume invariabil 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. pronume (învechit și regional) Cineva, unul; careva. – Oare + care. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OARECARE: OARECÁRE, oarecare, adjectiv nehot., pronume nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. pronume nehot. (învechit și regional) Cineva, unul; careva. – Oare + care. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oarecare: oarecáre2 (învechit, regional) pr. m., genitiv dativ oarecắruia; forme oarecáre, genitiv dativ oarecắreia; plural m. și forme oarecáre, genitiv dativ oarecắrora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oarecare: oarecáre pr. m., genitiv dativ oarecáruia; forme singular oarecáre, genitiv dativ oarecăreia; plural m. și forme oarecáre, genitiv dativ oarecărora Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oarecare: oarecáre adjectiv masculin, forme oarecáre; plural m. și forme oarecáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OARECARE: OARECÁRE pronume nehot. vezi ORICARE. /oare + care Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oarecare: oarecáre1 adjectiv pr. invariabil Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OARECARE' oare-céoare-cíneoare-úndeOARECẤNDOARECÁREOARECẤTOARECÂTVÁOARECÉOARECEVÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oarecare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oarecare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Oarecare dintre ei a întârziat. Oarecare om. Un individ oarecare. Un ziar oarecare. Oarecare verb reflexiv:eme a stat în casă. Are oarecare treabă acolo. Vorbea cu un oarecare dispreț. Oarecare dintre ei a întîrziat. Oarecare om. Un individ oarecare. Un ziar oarecare. Oarecare verb reflexiv:eme a stat în casă. Are oarecare treabă acolo. Vorbea cu un oarecare dispreț. |
GRAMATICA cuvântului oarecare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oarecare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oarecare poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oarecare? Vezi cuvântul oarecare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oarecare?[ oa-re-ca-re ] Se pare că cuvântul oarecare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oarecare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A prinde pe cineva în plasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
