 | as |
|
| Notar [ no-tar ] VEZI SINONIME PENTRU notar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului notar în mai multe dicționareDefinițiile pentru notar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR, notari, substantiv masculin 1. (Azi mai ales determinat prin «de stat») Funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. Notarul de stat poate face singur inventarierea sau să delege pe secretarul biroului de notariat de stat. B. O. 1953, 4. 2. (Ieșit din uz; în vechea administrație) Secretar al primăriei unei comune rurale. Avea însă notarul doi băieți Și popa o fetiță. BENIUC, vezi 36. Notarul se încrunta la oameni. AGÎRBICEANU, S. P. 30. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR, notari, substantiv masculin 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din limba franceza notaire, latina notarius, germana Notar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR, notari, substantiv masculin 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativa a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, cu atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din limba franceza notaire, latina notarius, germana Notar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR substantiv masculin 1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane. 3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primăriei în comunele rurale. (< limba franceza notaire, latina notarius, germana Notar) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR notari m. 1) Persoană oficială, învestită cu drepturi juridice, care îndeplinește funcții ce țin de competența notariatului. 2) istorie Secretar al unei primării rurale. /<fr. notaire, latina notarius, germana Notar Forme diferite ale cuvantului notar: notari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru notar: * notár m. (latina notarius, care ĭa note, secretar). Funcționar public care primește și redactează contractele, testamentele și alte acte pe care le autentifică. Notar rural, secretar comunal rural. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTÁR substantiv masculin 1. Funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (În trecut) Secretar al primăriei în comunele rurale. [< germana Notar, conform limba franceza notaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru notar: notar m. funcționar public care primește și redactează acte de vânzare, contracte, testamente, etc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOTAR: NOTAR substantiv (Transilvania) notarăș. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru notar: notár substantiv masculin, plural notári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru notar: notár substantiv masculin, plural notári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOTAR' NOTALGÍEnotăluíNOTĂLUÍRENOTĂLUÍTNOTÁRNOTÁRĂȘnotărășíeNOTĂRĂȘÍȚĂNOTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL notar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului notar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NOTÁR notari m. |
GRAMATICA cuvântului notar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului notar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul notar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE notar? Vezi cuvântul notar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul notar?[ no-tar ] Se pare că cuvântul notar are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL notar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Postul cel mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul notar are forma: notári
