 | as |
|
| Notă [ no-tă ] VEZI SINONIME PENTRU notă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nota bene în mai multe dicționareDefinițiile pentru nota bene din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a nota (forma la infinitiv) A nota conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ, note, substantiv feminin 1. Însemnare scrisă referitoare la o anumită chestiune. De altfel, toate cărțile îi erau pline de note și scrisori uitate. CAMIL PETRESCU, U. N. 185. • Expresia: A lua notă (de ceva) = a lua cunoștință de ceva, a ține seamă, a înregistra, a reține. Din nou îl privi dreaptă, și acum autoritară oarecum, fără să ia notă de dorința lui de a o jigni. CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ (La plural ) Însemnări scrise cu privire la o călătorie, la o problemă etc.; comentarii. Voi începe zilele acestea să-mi public notele de călătorie. STANCU, U.R.S.S. 80. Notele despre vînătoare, coprinse în Onomasticonul lui Iuliu Polux. ODOBESCU, S. III 61. • Expresia: A lua note = a face însemnări. De vei avea verb reflexiv:eme, ia note tot despre acea epocă. GHICA, A. 609. 2. Nuanță, trăsătură, caracteristică. Fiecare neam trebuie să-și aducă nota sa în armonia obștească. SADOVEANU, E. 12. Elencuța vorbea cu Comăneșteanu, limpede la chip, cu o palidă notă de suavitate în întreaga ei ființă. despre ZAMFIRESCU, R. 161. În două sute de versuri lungi, ne dați, pe ici pe colea, cîteva note adevărate din viața țiganilor. VLAHUȚĂ, O. A. 467. ♦ Fel caracteristic de a se manifesta, particularitate. Milescu puse nota lui zgomotoasă în totul, îmbrățișînd pe Mihai, bufnind pe nări, pocnind din palme. despre ZAMFIRESCU, R. 102. 3. (Mai ales la plural ) Adnotări la un text literar sau științific, cuprinzînd informații suplimentare de amănunt, referințe bibliografice etc., trecute în josul paginii sau la sfîrșitul volumului adnotat. Ediție critică însoțită de note și variante. ▭ Te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În verb reflexiv:o notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. 4. Calificativ care reprezintă (printr-o cifră sau o mențiune specială) aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev sau a unui student, notată de către profesor. Se dăduse notele de peste an, și se știe că această împrejurare stîrnește întotdeauna discuții între școlari. VLAHUȚĂ, O. A. I 106. 5. (Determinat uneori prin «diplomatic») Comunicare, de obicei scrisă, prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează împotriva lezării unor interese etc. Guvernul imperial începuse a cere... expulziunea mai multor refugiați italieni din Lombardia și din Toscana și aceasta prin note amenințătoare. GHICA, A. 616. Ce avînt au luat tinerii întorși din... Franța?... Un avînt revoluționar, asupra căruia consulul au trimis mai multe note. ALECSANDRI, T. 1396. 6. Socoteală scrisă cuprinzînd sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate, pentru consumații, servicii etc. Cînd mergeam înainte, în grup, plăteam eu nota totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. Își aminti că nota la hotel e neplătită de două luni. C. PETRESCU, A. 387. 7. (Determinat uneori prin «muzical») Semn grafic prin care se indică înălțimea și durata unui sunet și care se folosește în transcrierea compozițiilor muzicale. Îmi pare rău acu mai mult ca totdeauna că nu pot scrie notele muzicale. CARAGIALE, O. VII 91. ♦ (La plural ) Caiet cuprinzînd piese muzicale transcrise. Intrăm într-o odaie mare. Un pian cu coadă, note muzicale. STANCU, U.R.S.S. 42. ♦ Sunet muzical. Cornurile începeau să cînte prelung, zvîrlind în cîmpii rostogoliri de note metalice. SADOVEANU, O. VI 263. Din antret am auzit notele unui clavir. C. PETRESCU, S. 163. Fanfara a plesnit în note aspre și tari. POPA, vezi 214. • (În metafore și comparații) Poeziile lui de durere sînt numai niște note sincere în durerea adevărată a acelor care sufăr: a proletarilor, a dezmoșteniților. IONESCU-RION, C. 127. Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor. EMINESCU, O. IV 32. • Expresia: A forța nota vezi forța. A fi în notă = a fi în acord, a se afla în deplină consonanță cu situația. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ, note, substantiv feminin 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune; text scris care conține o scurtă însemnare, un comentariu. • Expresia: A lua notă (de ceva) = a lua cunoștință (de ceva); a ține seamă (de ceva), a reține (ceva). ♦ (La plural ) Notițe (luate la o oră de școală, de curs etc.). ♦ (La plural ) Însemnări sau reflecții literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc. 2. (Mai ales la plural ) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific, cuprinzând informații suplimentare de amănunt, referințe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat. 3. Comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. • Notă diplomatică = informare oficială a unui stat într-o anumită problemă (de politică externă) transmisă altui stat prin intermediul misiunii diplomatice. ♦ Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare. 4. Socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumații; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care servește la înregistrarea unor operații contabile etc. 5. Calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc. 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălțimea și durata lor; sunet care corespunde acestui semn. • Expresia: Notă discordantă (sau falsă) = afirmație, atitudine care nu se potrivește într-un caz dativ A forța (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura. A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată. Ca pe note = bine, așa cum trebuie. ♦ (La plural ) Caiet care cuprinde piese muzicale transcrise. 7. figurat Nuanță, însușire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate. – Din limba franceza note, latina, italiana nota. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ, note, substantiv feminin 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune; text scris care conține o scurtă însemnare, un comentariu. • Expresia: A lua notă (de ceva) = a lua cunoștință (de ceva); a ține seamă (de ceva), a reține (ceva). ♦ (La plural ) Notițe (luate la o oră de școală, de curs etc.). ♦ (La plural ) Însemnări sau reflecții literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc. 2. (Mai ales la plural ) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific, cuprinzând informații suplimentare de amănunt, referințe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat. 3. Comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. ♦ Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare. 4. Socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumații; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care servește la înregistrarea unor operații contabile etc. 5. Calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc. 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălțimea și durata lor; sunet care corespunde acestui semn. • Expresia: Notă discordantă (sau falsă) = afirmație, atitudine care nu se potrivește într-un caz dativ A forța (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura. A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată. Ca pe note = bine, așa cum trebuie. ♦ (La plural ) Caiet care cuprinde piese muzicale transcrise. 7. figurat Nuanță, însușire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate. – Din limba franceza note, latina, italiana nota. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ1 notae forme 1) Text scris, conținând un scurt comentariu; însemnare; remarcă. • notae marginale însemnări făcute pe marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris). A lua nota de ceva a) a lua cunoștință de ceva; b) a ține seamă de ceva; a reține. notae de călătorie (sau de drum) însemnări referitoare la impresiile culese dintr-o călătorie. nota explicativă anexă la o carte, conținând explicații referitoare la conținutul acesteia. nota de plată hârtie oficială, în care este indicată suma ce urmează să fie achitată. 2) la plural vezi NOTIȚĂ. • A lua notae a face însemnări; a conspecta. 3) Mențiune dintr-un sistem convențional de cifre, care servește pentru aprecierea cunoștințelor elevilor și studenților. 4) Scurtă informație publicată în presa periodică. 5) Adresare diplomatică a guvernului unui stat către guvernul altui stat. nota de protest. 6) Semn distinctiv; nuanță caracteristică. nota de umoristic /<fr. note, latina, italiana nota Forme diferite ale cuvantului nota: notae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ substantiv feminin 1. Scurtă însemnare scrisă; însemnare, indicație, comentariu, remarcă (în scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel industria textilă 2. Aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară. • A fi în notă = a se potrivi unei situații. 3. Element component caracteristic al unei noțiuni. 4. Calificativ (exprimat în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Înscris care cuprinde indicarea sumelor (și calculul lor) pe care trebuie să le achite cineva; socoteală. 7. (muzică) Semn grafic prin care se indică înălțimea și durata unui sunet; sunet muzical. • A forța nota = a exagera. [< limba franceza note, italiana , latina nota]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓTĂ: NÓTĂ substantiv feminin 1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris). • articol publicistic de proporții reduse. • adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel industria textilă 2. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară. ♦ a fi în nota = a se potrivi unei situații; a forța ă = a exagera. 3. element component caracteristic unei noțiuni. 4. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva. 7. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător. (< limba franceza note, italiana , latina nota) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOTĂ: NOTĂ s. I. 1. consemnare, însemnare, mențiune, notație, (învechit) izvod, semn. (O nota răzleață pe marginea unui manuscris.) 2. indicație, însemnare, mențiune, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea nota...) 3. adnotare, adnotație, notiță. (notae la un industria textilă) 4. comentariu, explicație, glosă. (nota la o ediție critică.) 5. informație. (O scurtă nota cu privire la...) 6. înștiințare. (O nota dată la ziar.) II. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O nota fundamentală a lucrării este...; lucrarea poartă nota autorului ei.) III. (muzică) sunet. (Scoate nota acute.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ 2, notez, verb I. tranzitiv 1. A însemna, a înregistra, a înscrie, a consemna în scris. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. Hristos II 171. ♦ A califica cu ajutorul notelor (4) pe un elev sau un student, a aprecia pe cineva sau ceva; a clasifica după calitate. Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. vezi 106. ♦ A însemna pe cineva în vederea sancționării lui. ♦ A observa, a băga de seamă. 2. (Cu privire la valori numerice, elemente geometrice etc.) A însemna prin litere, cifre sau alte simboluri. A nota unghiurile unui patrulater. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru notă: notă forme 1. semn pe o hârtie sau carte: notă cu creionul; 2. explicațiune sumară a unui pasaj: citiți textul și notele acestei cărți; 3. sumarul unei scrieri, al unui discurs: trebue să știi a lua note; 4. memoriul unui comerciant: am achitat nota trimisă; 5. însemnarea gradului de merit al școlarilor: a obținut note bune; 6. comunicațiune scrisă de caracter oficial: notă diplomatică; 7. plural caractere de muzică reprezentând sunetele și durata lor: sunt șapte forme și șapte nume de note. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ, notez, verb I. tranzitiv 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din limba franceza noter, latina notare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ, notez, verb I. tranzitiv 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din limba franceza noter, latina notare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru notă: nótă (nóte), substantiv feminin – Însemnare; evaluare a rezultatelor școlare; vază. în franceză note. – derivat notar, substantiv masculin (scrib; secretar de municipiu sau de primărie), din germana Notar; notărie, substantiv feminin (secretariat; notariat); nota, verb, din limba franceza notifier; notiță, substantiv feminin (însemnare, schiță; articolaș); notoriu, adjectiv, din limba franceza notoire; notorietate, substantiv feminin, din limba franceza notoriété; noțiune, substantiv feminin, din limba franceza notion. Forme diferite ale cuvantului nota: nóte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ verb I. trecut 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoștințelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< limba franceza noter, latina notare].[1] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTA verb 1. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a scrie, a trece, (învechit) a notifica, a semna. (A nota într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a observa, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să nota următoarele însușiri...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ verb trecut 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoștințelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< limba franceza noter, latina notare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOTA BENE: NOTÁ BÉNE locuțiune verbalaală impersonal, substantiv neutru Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. [abreviere: nota bene] – Din latina nota bene. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru NOTA BENE: NOTA BENE (locuțiune latina) Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. Prescurtat: nota bene Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓTA BENE: NÓTA BÉNE (abreviere N. B.) substantiv masculin expresie spre a semnala cititorilor o informație, o precizare suplimentară. (< latina nota bene, notează bine!) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru nota: notá, not, verb I (învechit și regional) 1. a înota. 2. (despre nave și marinari) a naviga, de a pluti. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nota: notá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu notéz, persoana a treia singular: el / ea și plural noteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nota bene: *nóta béne (latina) locuțiune verbalaală imperativ, substantiv neutru; abreviere nota bene Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru notă: nótă substantiv feminin, genitiv dativ articulat nótei; plural nóte; abreviere n. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ verb 1. vezi înregistra. 2. vezi semnala. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru notă: nótă substantiv feminin, genitiv dativ articulat nótei; plural nóte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nota: notá (a nota) verb, indicativ prezent 3 noteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ verb vezi naviga, pluti. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nota: nota verb vezi NAVIGA. PLUTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOTA: NOTÁ1 verb I vezi înota. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOTA BENE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL NOTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nota dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NÓTĂ1 notae forme 1 Text scris, conținând un scurt comentariu; însemnare; remarcă. • notae marginale însemnări făcute pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. A lua nota de ceva a a lua cunoștință de ceva; b a ține seamă de ceva; a reține. Notae de călătorie sau de drum însemnări referitoare la impresiile culese dintr-o călătorie. Nota explicativă anexă la o carte, conținând explicații referitoare la conținutul acesteia. Nota de plată hârtie oficială, în care este indicată suma ce urmează să fie achitată. • A lua notae a face însemnări; a conspecta. Nota de protest. Nota de umoristic /<fr. O nota răzleață pe marginea unui manuscris. Poartă următoarea nota. Notae la un industria textilă 4. Nota la o ediție critică. O scurtă nota cu privire la. O nota dată la ziar. O nota fundamentală a lucrării este. ; lucrarea poartă nota autorului ei. Scoate nota acute. A nota într-un caiet cheltuielile zilnice. Să nota următoarele însușiri. O scurtă nota cu privire la. O nota dată la ziar. Notá a nota verb, indicativ prezent 3 noteáză. |
GRAMATICA cuvântului NOTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nota. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul NOTA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE notă? Vezi cuvântul notă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul notă?[ no-tă ] Se pare că cuvântul notă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL NOTA Inţelegi mai uşor cuvântul nota dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lua notă de ceva = a lua cunoștință de ceva, a ține seamă, a înregistra, a reține A lua note = a face însemnări A fi în notă = a fi în acord, a se afla în deplină consonanță cu situația A lua notă de ceva = a lua cunoștință de ceva; a ține seamă de ceva, a reține ceva Notă diplomatică = informare oficială a unui stat într-o anumită problemă de politică externă transmisă altui stat prin intermediul misiunii diplomatice Notă discordantă sau falsă = afirmație, atitudine care nu se potrivește într-un caz dativ A forța sau a exagera nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată Ca pe note = bine, așa cum trebuie A lua notă de ceva = a lua cunoștință de ceva; a ține seamă de ceva, a reține ceva Notă discordantă sau falsă = afirmație, atitudine care nu se potrivește într-un caz dativ A forța sau a exagera nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată Ca pe note = bine, așa cum trebuie A fi în notă = a se potrivi unei situații A forța nota = a exagera ♦ a fi în nota bene = a se potrivi unei situații; a forța ă = a exagera |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL NOTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bob numărat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul nota se conjugă: ei ele noteáză
