 | as |
|
| Nominativ [ no-mi-na-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU nominativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nominativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru nominativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV substantiv neutru Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. • Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [plural -ve. / conform latina nominativus, limba franceza nominatif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (finanțe; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din latina nominativus, limba franceza nominatif. Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (finanțe; în sintagma) Acțiune nominativă = acțiune care poartă înscris numele posesorului. – Din latina nominativus, limba franceza nominatif. Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV, -Ă I. adjectiv nominal (1). ♦ (finanțe) obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. substantiv neutru caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< latina nominativus, limba franceza nominatif) Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV1, nominative, substantiv neutru Caz al declinării în care stau subiectul, numele predicativ și apoziția. Nominativul este și cazul predicatului nominal (adică, mai exact spus, al numelui predicativ). IORDAN, L. R. 305. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nominativ: * nominatív, -ă adjectiv (latina nominativus). Relativ la nume, nominal: listă nominativă. Acțiune nominativă, acțiune nominală (pe care e scris numele posesoruluĭ). S.n., plural e. gramatică Cazu care exprimă subiectu. Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV2 nominativă (nominativi, nominative) 1) Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție nominativă. 2) Care ține de nominație; propriu nominației. /<lat. nominativus, limba franceza nominatif Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV 2, -Ă, nominativi, -e, adjectiv (finanțe; mai ales în expresie) Obligație nominativă = obligație care (spre deosebire de cea «la purtător») poartă numele proprietarului. Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV, -Ă: NOMINATÍV, -Ă adjectiv Care conține un nume, nominal. • (finanțe) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< limba franceza nominatif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATÍV1 nominative n. lingvistică Caz la care stă, de obicei, subiectul și care răspunde la întrebările: cine? ce? /<lat. nominativus, limba franceza nominatif Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nominativ: nominativ a. ce conține nume: statul nominativ al funcționarilor. ║ n. gramatică cazul ce exprimă subiectul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nominativ: nominatív adjectiv masculin, plural nominatívi; forme singular nominatívă, plural nominatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nominativ: nominatív1 adjectiv masculin, plural nominatívi; forme nominatívă, plural nominatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV: NOMINATIV substantiv (gramatică) (învechit) numitoare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nominativ: nominatív substantiv neutru, plural nominatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nominativ: nominatív2 substantiv neutru, plural nominatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOMINATIV' nominalizárenominalizatórnominalízmnomináțieNOMINATÍVNomiusnómizmăNOMOCANÓNNOMOFÍL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nominativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nominativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NOMINATÍV2 nominativă nominativi, nominative 1 Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție nominativă. NOMINATÍV1 nominative n. |
GRAMATICA cuvântului nominativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nominativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nominativ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nominativ? Vezi cuvântul nominativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nominativ?[ no-mi-na-tiv ] Se pare că cuvântul nominativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL nominativ Inţelegi mai uşor cuvântul nominativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg Finanțe; în sintagma Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului Finanțe; în sintagma Acțiune nominativă = acțiune care poartă înscris numele posesorului ♦ finanțe obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului NOMINATÍV 2, -Ă, nominativi, -e, adjectiv finanțe; mai ales în expresie Obligație nominativă = obligație care spre deosebire de cea «la purtător» poartă numele proprietarului finanțe Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nominativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Glumeț a spune goange?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul nominativ are forma: nominatíve
