 | as |
|
| Nomenclatură [ no-men-cla-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU nomenclatură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nomenclatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru nomenclatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ1 (< limba franceza , latina, germană) substantiv feminin 1. Totalitatea termenilor întrebuințați sistematic într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate. 2. Enumerare (sub formă de listă,de catalog etc.) a termenilor, a numelor proprii, a titluri de lucrări (opere), a numirilor obiectelor etc. dintr-un domeniu. • (economie) Nomenclatura producției = nomenclatura care cuprinde enumerarea sortimentelor sau grupurilor de produse care constituie obiectul producției într-o perioadă dată, într-o anumită unitate de producție. (contabilitate) Nomenclatura conturilor = nomenclatura care cuprinde enumerarea conturilor, cu denumirile și simbolurile lor oficiale. 3. Nomenclatura binominală = sistem inițiat de Plinius cel Bătrân, perfecționat și generalizat e C. Linné (în 1753), care constă în atribuirea a două denumiri în limba latină, atât pentru animale, cât și pentru plante și microorganisme; o denumire definește genul (de ex. Felis) și cealaltă specia (de ex. leo). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, substantiv feminin 1. Totalitatea termenilor întrebuințați sistematic într-o specialitate oarecare sau într-un domeniu de activitate. Amestecurile etnice, cînd sînt numeroase, dau naștere unei nomenclaturi topice pestrițe și complicate. IORDAN, N. L. VI. Poezia nu este... nici o declarațiune de dragoste... nici o nomenclatură botanică, ori mineralogică. MACEDONSKI, O. IV 104. 2. Listă, catalog conținînd titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu etc. Nomenclatura străzilor. ▭ Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179. Numele fiului domnesc figurează numai între «marturi» mai sus de nomenclatura boierilor. HASDEU, L. vezi 235. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ substantiv feminin 1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (prin extensie) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme: (peiorativ) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< limba franceza nomenclature, germana Nomenklatur, latina nomenclatura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ1, nomenclaturi, substantiv feminin 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. specializare Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din limba franceza nomenclature, latina nomenclatura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, substantiv feminin 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. specializare Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din limba franceza nomenclature, latina nomenclatura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ substantiv feminin 1. Totalitatea termenilor folosiți într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. vezi terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor aflate în subordinea sa. [conform limba franceza nomenclature, germana Nomenklatur, latina nomenclatura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ nomenclaturai forme 1) Totalitate a termenilor folosiți într-un anumit domeniu (al științei, tehnicii, artei etc.). nomenclatura zoologică. 2) Listă, catalog care conține enumerarea numelor unor obiecte, nume proprii etc. dintr-un domeniu. 3) Schemă a unei instituții cu indicarea posturilor sau unităților din subordonarea sa. /<fr. nomenclature, latina nomenclatura Forme diferite ale cuvantului nomenclatura: nomenclaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ2 substantiv feminin (În fostul bloc comunist, pînă în 1989 / 1991) 1. Denumire dată celor mai importante funcții de conducere. 2. Pătura conducătoare, privilegiată, din sistemul comunist. (conform limba rusă nomenklatura) [după das große Wörterbuch der deutschen Sprache] Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOMENCLATURĂ: NOMENCLATÚRĂ2, nomenclaturi, substantiv feminin Totalitatea posturilor de conducere în organele de partid și de stat din fosta URSS și țările satelite. ♦ Grup social cu prerogative excepționale în regimurile de tip sovietic sau totalitare. – Din limba franceza nomenclature. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nomenclatură: nomenclatură forme colecțiune de vorbe întrebuințate, spre a desemna diferitele obiecte ale unei științe sau arte: nomenclatură chimică, vocabularul termenilor întrebuințați în chimie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nomenclatură: * nomenclatúră forme, plural ĭ (latina nomenclatura). Totalitatea terminilor tecnicĭ aĭ uneĭ științe saŭ arte: nomenclatura botanică. Vocabularu acestor terminĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nomenclatură: nomenclatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat nomenclatúrii; plural nomenclatúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nomenclatură: nomenclatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat nomenclatúrii; plural nomenclatúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOMENCLATURA' nombrilísmNOME-NOMENCLATÓRNOMENCLATÓRICNOMENCLATÚRĂnomenclaturísmNOMENCLATURÍSTnomenclaturístăNOMENCLATURÍSTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL NOMENCLATURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nomenclatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NOMENCLATÚRĂ nomenclaturĂi forme 1 Totalitate a termenilor folosiți într-un anumit domeniu al științei, tehnicii, artei etc. NomenclaturĂ zoologică. |
GRAMATICA cuvântului NOMENCLATURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nomenclatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul NOMENCLATURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nomenclatură? Vezi cuvântul nomenclatură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nomenclatură?[ no-men-cla-tu-ră ] Se pare că cuvântul nomenclatură are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL NOMENCLATURĂ Inţelegi mai uşor cuvântul nomenclatură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe economie Nomenclatura producției = n Contabilitate Nomenclatura conturilor = n Binominală = sistem inițiat de Plinius cel Bătrân, perfecționat și generalizat e C |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL NOMENCLATURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A culege lauri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul nomenclatură are forma: nomenclatúri
