 | as |
|
| Nobleţe [ no-ble-ţe ] VEZI SINONIME PENTRU nobleţe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului noblete în mai multe dicționareDefinițiile pentru noblete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv feminin 1. Calitatea de nobil2, rangul de nobil2. vezi aristocrație. Averea lasă-ți și luxul nebunesc, Străbunii ce pe buze-ți mereu se întîlnesc, Noblețea – orice titluri – și orice vanitate. MACEDONSKI, O. I 168. (În forma nobleță) Catîrul unui părinte Cu proastele lui cuvinte Nobleța își lăuda. ALEXANDRESCU, M. 291. 2. Clasa nobililor, nobilime (1). Un străin nu poate cunoaște care este din noblețe și care din norod. GOLESCU, Î. 67. 3. Distincție, eleganță. (În forma nobleță) Coșbuc e un poet eminamente original... nu numai prin nobleța formei, dar și prin faptul că răsfrînge în creația lui un alt mediu, o altă clasă. GHEREA, ST. Hristos III 125. – Variantă: nobléță substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv feminin 1. Calitate, rang de nobil (3). ♦ Situație legală (care conferea anumite privilegii) atribuită anumitor persoane sau familii (mai ales în orânduirea feudală) de către principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalți cetățeni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distincție, eleganță. [Variante nobleță substantiv feminin / conform limba franceza noblesse, italiana nobilezza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv feminin 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. [Variante: nobléță substantiv feminin] – Din limba franceza noblesse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv feminin 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. [Variante: nobléță substantiv feminin] – Din limba franceza noblesse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE forme 1) Caracter nobil. noblete sufletească. • nobleteea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. 2) Condiție de nobil. Titlu de noblete. 3) Proveniență nobilă. [G.-D. nobleței] /<fr. noblesse[1] Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv feminin 1. calitate, rang de nobil (II). 2. caracter nobil; generozitate, mărinimie, cavalerism; distincție, eleganță. (< limba franceza noblesse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLEȚE s. 1. (rar) nobilime, (învechit) nobilitate, (grecism învechit) evghenie. (Ce titlu de noblete are?) 2. generozitate, mărinimie. (noblete sufletului său.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru noblețe: nobléțe substantiv feminin (silabe -ble-), articulat nobléțea, genitiv dativ articulat nobléței[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru noblețe: nobléțe (no-ble-) substantiv feminin, articulat nobléțea, genitiv dativ articulat nobléței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NOBLEȚE: NOBLÉȚE substantiv verbal aristocrație, nobilime.[1] Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru noblețe: noblețe substantiv verbal ARISTOCRAȚIE. NOBILIME. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Noblețe: Noblețe ≠ vulgaritate[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOBLETE' nobilitaricéscnobilitátNOBILITÁTENOBLÉȚĂNOBLÉȚENÓBLUNOCARDnóciagașNOCICÉPȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Noblețe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului noblețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Noblețe sufletească. • noblețeea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. Titlu de noblețe. Ce titlu de noblețe are? 2. Noblețe sufletului său. Ce titlu de noblețe are? 2. |
GRAMATICA cuvântului Noblețe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului noblețe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Noblețe poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nobleţe? Vezi cuvântul nobleţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nobleţe?[ no-ble-ţe ] Se pare că cuvântul nobleţe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Noblețe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cașcaval la capac?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
