 | as |
|
| Nobilime [ no-bi-li-me ] VEZI SINONIME PENTRU nobilime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nobilime în mai multe dicționareDefinițiile pentru nobilime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv feminin 1. (În orînduirea feudală) Pătură socială formată din vîrfurile exploatatoare privilegiate ale posesorilor de feude și de titluri ereditare; (în orînduirea capitalistă, ca rămășiță a feudalismului) pătură reacționară alcătuită din foștii feudali și descendenții lor, care au dat mîna cu înalta burghezie păstrînd într-o oarecare măsură privilegiile de castă. vezi aristocrație, boierime. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat... împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, A. Î. 124. Contele Adam făcea parte din nobilimea veche. VORNIC, P. 90. ♦ Grup de nobili dintr-o regiune, dintr-o localitate. Toată nobilimea era la biserică. NEGRUZZI, S. I 53. 2. (Rar) Noblețe (1). Boierii... nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau nobilimea feudală, de concuistă, de origină, nici dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt. BĂLCESCU, O. II 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv feminin (În unele țări, și în epoca modernă) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv feminin (În Evul Mediu, iar în unele țări, și în epoca modernă) 1. Categorie socială privilegiată, constituită din posesorii de feude și de titluri ereditare; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME forme (colectiv de la nobil) (în orânduirea feudală și, astăzi, în unele țări) 1) Pătură socială privilegiată, constând din reprezentanți cu titluri ereditare. 2) Mulțime de nobili. [G.-D. nobilimii] /nobil + sufix nobilimeime Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILIME s. 1. aristocrație, (rar) noblețe, (învechit) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (nobilime feudală occidentală.) 2. aristocrație, boierime, (regional) boieret, (învechit) neamuri (la plural), (grecism învechit) evghenie. (nobilime din țările române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv feminin categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deține un titlu de noblețe. (< nobil + -ime) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv feminin Totalitatea nobililor; boierime. [< nobil + -ime]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nobilime: * nobilíme forme (despre nobil și sufix -ime). Clasa nobililor, boĭerime. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nobilime: nobilíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat nobilímii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nobilime: nobilíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat nobilímii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nobilime: nobilime forme toți nobilii unui Stat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NOBILIME: NOBILÍME substantiv verbal noblețe. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nobilime: nobilime substantiv verbal NOBLEȚE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOBILIME' nobilátnobiléscNOBILINOBILIÁRNOBILÍMEnobiliórNOBILÍSSIMNOBILISSIMÁTNOBILITÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nobilime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nobilime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nobilimii] /nobil + sufix nobilimeime. Nobilime feudală occidentală. Nobilime din țările române. Nobilime feudală occidentală. |
GRAMATICA cuvântului nobilime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nobilime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nobilime poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nobilime? Vezi cuvântul nobilime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nobilime?[ no-bi-li-me ] Se pare că cuvântul nobilime are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nobilime |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A rămâne de căruță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
