 | as |
|
| Nobil [ no-bil ] VEZI SINONIME PENTRU nobil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nobil în mai multe dicționareDefinițiile pentru nobil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL1, -Ă, nobili, -e, adjectiv 1. Care dă dovadă de generozitate, cinste, curaj, spirit de abnegație; generos, ales, bun. Lumea sovietică e plină de oameni sănătoși sufletește, devotați și nobili. SADOVEANU, E. 194. Acela este nobil ce moare pentru țară! BOLINTINEANU, O. 143. Nu doară că tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ Care face cinste, care onorează. Înveselit de lumină și primăvară, se hotărî numaidecît să le dea [banilor] o nobilă întrebuințare. SADOVEANU, O. VIII 156. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, M. 15. 2. Distins, elegant, grațios. Scriitor retoric este apoi și Nicolaie Bălcescu, dar retorica lui este nobilă; ea este intervenția unui vorbitor plin de demnitate. VIANU, A. P. 30. Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n față-i drept. COȘBUC, P. I 121. Figură nobilă și melancolică; niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță încoronau ochii ei negri ca mura. NEGRUZZI, S. I 44. • (Adverbial) Venețio măreață!... În verb reflexiv:emile trecute a libertății tale... Cînd nobil răzămată pe falnicul tău leu, Videai Adriatica. ALECSANDRI, P. I 164. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Cu înfățișare impunătoare; de rasă aleasă. Nobilul animal de rasă e prins în zbor, e redat în toate mișcările lui. GHEREA, ST. Hristos III 358. Aruncîndu-se în zece copce, ajunse ținta, nobilul dobitoc! NEGRUZZI, S. I 42. 3. (În expresie) Metal nobil = metal prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. Heliul și neonul sînt gaze nobile. Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. • Metal nobil = metal prețios, vezi prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din latina nobilis, germana nobel, italiana nobile, limba franceza noble. Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. • Metal nobil = metal prețios, vezi prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici. II. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din latina nobilis, germana nobel, italiana nobile, limba franceza noble. Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL2, -Ă, nobili, -e, substantiv masculin și forme Persoană făcînd parte din pătura socială a nobilimii. vezi aristocrat, boier. Pămîntul pe care stai d-ta astăzi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA, U.R.S.S. 101. Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață verb reflexiv:eo cîțiva din nobilii prinși, iar alții cereau ca să se omoare îndată «acești oameni nesuferiți și verb reflexiv:ednici de ură». BĂLCESCU, O. II 259. • (Adjectival) Agă? Agă? Bine, fie! Rangu-i nobil și-l primesc. ALECSANDRI, T. I 139. – Variantă: (învechit) nóblu (KOGĂLNICEANU, S. 4, BUDAI-DELEANU, Ț. 362) substantiv masculin Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nobil: * nóbil, -ă adjectiv (latina nóbilis, ilustru, nobil, despre nóscere, a cunoaște. vezi ignobil). Care face parte din clasa cea maĭ înaltă a societățiĭ: persoană nobilă. De nobil, boĭeresc: sînge nobil. figurat Frumos, distins, elegant: aer, stil nobil. Generos, ĭertător: inimă nobilă. Metale nobile, auru, argintu, platina. Părțĭ nobile (ale corpuluĭ), inima, creĭeru ș.a. fără de care vĭața nu poate exista. S.m. Boĭer, aristocrat, om din cea maĭ înaltă clasă socială. adverb Ca nobiliĭ, boĭerește, cu nobleță: a te purta nobil. vezi blagorodnic, evghenist, patrician, magnat, hidalgo. Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL2 nobilă (nobili, nobile) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește înalte calități morale; care are idei și sentimente alese. Om nobil. 2) Care se impune prin distincție; distins. Faptă nobilă. 3): Metale nobile metale prețioase (aurul, argintul, platina). Gaze nobile gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etc.), care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 4) Care ține de nobilime; propriu nobilimii. /<lat. nobilis, germana Nobel, italiana nobile, limba franceza noble Forme diferite ale cuvantului nobil: nobilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOBIL: NOBIL adjectiv, s. 1. adjectiv ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, (învechit și popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familial și peiorativ) simandicos. (Aparține unei familii nobil.) 2. substantiv aristocrat, gentilom, patrician, (rar) magnat. (nobil din apusul feudal al Europei.) 3. adjectiv ales, generos, mărinimos. (Animat de sentimente nobil; un suflet nobil.) 4. adjectiv prețios. (Metal nobil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL, -Ă adjectiv 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. • Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, grațios, elegant. 3. substantiv masculin și forme Care face parte din vârfurile privilegiate ale societății (mai ales în orânduirea feudală); aristocrat. [< latina nobilis, conform italiana nobile]. Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL, -Ă I. adjectiv 1. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos. ♦ metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 2. distins, grațios, elegant. II. substantiv masculin forme persoană care face parte din nobilime. (< latina nobilis, germana nobil, italiana nobile, limba franceza noble) Forme diferite ale cuvantului nobil: nobil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru nobil: nóbil (nóbilă), adjectiv – Ilustru, prețios, generos. latina nobilis (secolul XIX). derivat nobiliar, adjectiv, din limba franceza nobiliaire; nobilime, substantiv feminin (noblețe, aristocrație); noblețe, substantiv feminin (distincție); înobila, verb, după limba franceza anoblir. Forme diferite ale cuvantului nobil: nóbilă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NÓBIL: NÓBIL1 nobili m. Persoană care face parte din nobilime. /<lat. nobilis, germana Nobel, italiana nobile, limba franceza noble Forme diferite ale cuvantului nobil: nobili Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nobil: nóbil adjectiv masculin, substantiv masculin, plural nobili; forme singular nóbilă, genitiv dativ articulat nóbilei, plural nóbile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nobil: nóbil adjectiv masculin, substantiv masculin, plural nóbili; adjectiv feminin, substantiv feminin nóbilă, plural nóbile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Nobil: Nobil ≠ ignobil, josnic, vulgar, ticălos Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOBIL' NOBELNOBÉLIUnobétNOBIENÓBILnobilánobilárenobilátnobilésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Nobil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nobil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NÓBIL2 nobilă nobili, nobile 1 despre persoane sau despre manifestările lor Care vădește înalte calități morale; care are idei și sentimente alese. Om nobil. Faptă nobilă. 3: Metale nobile metale prețioase aurul, argintul, platina. Gaze nobile gaze, de obicei inerte heliul, neonul etc. Aparține unei familii nobil. Nobil din apusul feudal al Europei. Animat de sentimente nobil; un suflet nobil. Metal nobil. Nobil din apusul feudal al Europei. NÓBIL1 nobili m. |
GRAMATICA cuvântului Nobil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nobil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Nobil poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE nobil? Vezi cuvântul nobil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nobil?[ no-bil ] Se pare că cuvântul nobil are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Nobil Inţelegi mai uşor cuvântul nobil dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn expresie Metal nobil = metal prețios Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități Metal nobil = metal prețios, vezi prețios Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități Metal nobil = metal prețios, vezi prețios Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton ♦ metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Nobil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Parte adversă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul nobil are forma: nóbilă
La plural substantivul nobil are forma: nobili
