 | as |
|
| Nevoie [ ne-vo-ie ] VEZI SINONIME PENTRU nevoie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nevoie în mai multe dicționareDefinițiile pentru nevoie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEVÓIE: NEVÓIE, nevoi, substantiv feminin 1. Trebuință, cerință, necesitate. Nevoile nouă cer mijloace nouă, și ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le dea la iveală, să le creeze și să le împămîntenească. RUSSO, O. 54. • (Personificat, de obicei în proverbe) Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. Nevoia învață pre cărăuș. NEGRUZZI, S. I 249. • Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință, cînd este necesar, cînd trebuie, cînd se impune. Sîntem ostași și la nevoie putem da ajutor. SADOVEANU, O. VII 30. Beciul privighitorului... putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, A. 74. • locuțiune adjectiv și adverb (Astăzi rar) De nevoie = trebuincios, necesar. Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd verb reflexiv:emea. STĂNOIU, C. I 224. Multe de nevoie lucruri... le cîștigăm fără osteneală. DRĂGHICI, R. 99. • Expresia: De voie, de nevoie = verb reflexiv:înd-nevrînd, silit. De voie, de nevoie trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. Slut, neslut, ai să fii a mea de voie, de nevoie. ALECSANDRI, T. I 423. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a avea (sau a se simți) trebuință de cineva (sau de ceva), a-i trebui cuiva ceva, a fi necesar. Eu sînt bătrîn, aici e nevoie de un om tînăr, puternic. DEMETRIUS, C. 57. De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. C. PETRESCU, A. 311. Mare nevoie mai au de fier. CREANGĂ, P. 57. A avea (sau a fi) nevoie să... = a fi necesar să... În astă-seară am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalți. C. PETRESCU, C. vezi 306. Vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ (La plural , în expresie) A-și face nevoile = a-și satisface anumite necesități trupești. Pe unul l-a ucis glonțul... cînd își făcea nevoile. C. PETRESCU, Î. II 14. 2. (Mai ales la plural ) Grijă, necaz; neajuns, lipsă, mizerie, sărăcie. Tatăl tău o viață s-a luptat cu nevoile. SADOVEANU, O. VI 50. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi; Dar verb reflexiv:em pămînt! COȘBUC, P. I 207. M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia. CREANGĂ, P. 81. Nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoiei. ALECSANDRI, S. 64. • (Personificat) Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60. • Expresia: A scăpa de nevoie (sau a încăleca pe nevoie, a ieși din nevoie, a se ridica deasupra nevoii) = a scăpa de griji, de necazuri, de lipsuri, de sărăcie. Șase ani de cînd mă chinuiesc și nu mă pot ridica deasupra nevoii. DUNĂREANU, CH. 69. Muncea în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. A-și prinde nevoile vezi prinde. A fi mîncat de nevoi = a fi suferit multe necazuri, lipsuri. Mîncatu-s de nevoi, Ca iarba de cele oi! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 191. A fi de nevoie (sau a face cuiva nevoie) = a aduce cuiva neplăceri, a pricinui necazuri. Jivinele cele mai voinice și mai grase erau cele mai de nevoie. GALACTION, O. I 295. La alți le-ai făcut pe voie. Ție ți-ai făcut nevoie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 223. La (verb reflexiv:eme de) nevoie = în împrejurări grele, la necaz, la nenorocire. El... te va învăța... ce să faci la verb reflexiv:eme de nevoie. ISPIRESCU, L. 21. Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. Prietenul la nevoie se cunoaște. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în suferință, în necaz. Pe Nadina o știe veșnic în nevoie de bani. REBREANU, R. I 165. ♦ (Numai la plural ) Treburi, preocupări, afaceri. Ce... nu-mi caut de copilăria petrecută în Humulești și de nevoile mele? CREANGĂ, A. 74. Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. 3. Împrejurare critică, grea, situație periculoasă; greutate, dificultate. Peste multe nevoi ai să dai și multe primejdii ai să întîlnești. ISPIRESCU, L. 22. Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. CREANGĂ, P. 234. • Expresia: Cu vai-nevoie = cu greutate, cu greu; cu chiu, cu vai. Cu vai-nevoie mă țineam de dînsul cît colea. HOGAȘ, M. N. 131. Mă trezește mama într-o dimineață din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: scoală, duglișule. CREANGĂ, A. 52. Zor-nevoie = numaidecît, cu orice preț. Bătrînul... verb reflexiv:ea zor-nevoie să mă ginerească. CARAGIALE, la TDRG. De nevoie = fără voie, silit de împrejurări, neavînd încotro. Ursul joacă de nevoie. (Învechit) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... Ajutor care întîrzie cîtva din nevoia iernii. BĂLCESCU, O. II 46. ♦ Încurcătură, bucluc, belea, pacoste. Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ISPIRESCU, L. 281. ♦ (Familiar, în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap... – Las-o încolo la nevoile căciula. ISPIRESCU, L. 110. O dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, și pentru ce? nevoia să-l știe. ȚICHINDEAL, forme 57. • Expresia: Nevoie mare = (formînd superlative) strașnic, grozav. Se aveau bine nevoie mare, încă de pe cînd erau surori. STĂNOIU, C. I. 193. Era o zînă naltă, subțirică și drăgălașă, și frumoasă nevoie mare! ISPIRESCU, L. 7. 4. figurat (Regional) Om neputincios. Ia, să apucăm noi doi în două părți... căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi. ISPIRESCU, L. 95. O venit carte-napoi, Că-s toate [fetele] niște nevoi! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 433. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NEVÓIE: NEVÓIE, nevoi, substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; specializare chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (economie poloneză; la plural ) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. • locuțiune adjectiv și adverb (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. • Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. • Expresia: De voie, de nevoie = verb reflexiv:ând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (popular și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (învechit; la plural ) Treburi, afaceri. • Expresia: A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (popular) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la plural ) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. • locuțiune adjectiv (popular) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. • Expresia: A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (popular) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (verb reflexiv:eme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. • Expresia: Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (învechit) Constrângere. • locuțiune adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (învechit) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (popular) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Locuţiune adverbiala (familial) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (familial, articulat; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [ pronunție: -vo-ie] – Din limba slavă (veche) nevolja. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NEVÓIE: NEVÓIE, nevoi, substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; specializare chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. • locuțiune adjectiv și adverb (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. • Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. • Expresia: De voie, de nevoie = verb reflexiv:ând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (popular și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (învechit; la plural ) Treburi, afaceri. • Expresia: A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (popular) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la plural ) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. • locuțiune adjectiv (popular) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. • Expresia: A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (popular) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (verb reflexiv:eme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. • Expresia: Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (învechit) Constrângere. • Locuţiune adverbiala (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (învechit) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (popular) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. • Locuţiune adverbiala (familial) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (familial, articulat; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [ pronunție: -vo-ie] – Din limba slavă (veche) nevolja. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NEVOIE: NEVOIE s. 1. cerință, exigență, imperativ, necesitate, obligație, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament. (nevoieile epocii noastre.) 2. cerință, necesitate, solicitare, trebuință. (Ține seamă de nevoieile pieței.) 3. necesitate, trebuință, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă. (Material didactic pentru nevoieile școlii generale.) 4. (fiziologie; la plural articulat) necesitățile (plural articulat), (popular) treaba (articulat). (Și-a făcut nevoie.) 5. lipsă, mizerie, sărăcie, (livresc) indigență, penurie, privațiune, (învechit și popular) calicenie, calicie, neavere, (învechit și regional) niștotă, scumpete, ticăloșie, (regional) sărăpanie, (învechit) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate. (O acută nevoie bîntuia pe atunci.) 6. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (popular) opreală, poticală, potrivnicie, (învechit și regional) scandal, sminteală, (învechit) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (figurat) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare nevoie.) 7. greutate, încercare, necaz, suferință, vicisitudine, (învechit) ispită. (A trecut prin multe nevoie.) 8. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, pacoste, pocinog, rău, supărare, (învechit și popular) poznă, răutate, (popular) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (învechit și regional) nacafa, nagodă, (regional) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Moldova) bacală, (Transilvania) bai, (Banat, Maramures și Bucovina) bedă, (Moldova) chichion, (Olt. și Banat) cotoarbă, (Olt., Banat și Transilvania) dabilă, (învechit) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce nevoie a căzut pe el!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nevoie: nevoie forme 1. necesitate: nevoia învață; 2. lipsă mare: orașul duce nevoie de apă; 3. încurcătură: lam scăpat de nevoie; 4. suferință: bătrânețile vin cu multe nevoi; 5. anevoie, anevoință: lucrurile cele bune cu mare nevoie se săvârșesc; nevoie mare, fam. grozav, foarte: era frumoasă nevoie mare! [slava NEVOLĬA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEVÓIE: NEVÓIE substantiv verbal amenințare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forță, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violență. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nevoie: nevoie substantiv verbal AMENINȚARE. BIR. CONSTRÎNGERE. DARE. EPILEPSIE. FORȚĂ. IMPOZIT. PERICOL. PRIMEJDIE. SILĂ. SILNICIE. TRIBUT. VIOLENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nevoie: nevóie substantiv feminin, articulat nevóia, genitiv dativart. nevóii; plural nevói Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nevoie: nevóie substantiv feminin, articulat nevóia, genitiv dativ articulat nevóii; plural nevói Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NEVOIE' NEVODÁRNEVOÍNEVÓIANEVOIÁȘNEVÓIEnevoieșínevoieșíenevoinícnevoinicíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nevoie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nevoie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nevoieile epocii noastre. Ține seamă de nevoieile pieței. Material didactic pentru nevoieile școlii generale. Și-a făcut nevoie. O acută nevoie bîntuia pe atunci. A avut de depășit o mare nevoie. A trecut prin multe nevoie. Ce nevoie a căzut pe el!. Material didactic pentru nevoieile școlii generale. |
GRAMATICA cuvântului nevoie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nevoie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nevoie poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE nevoie? Vezi cuvântul nevoie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nevoie?[ ne-vo-ie ] Se pare că cuvântul nevoie are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL nevoie Inţelegi mai uşor cuvântul nevoie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință, cînd este necesar, cînd trebuie, cînd se impune locuțiune adjectiv și adverb Astăzi rar De nevoie = trebuincios, necesar De voie, de nevoie = verb reflexiv:înd-nevrînd, silit A avea sau a fi nevoie de cineva sau de ceva = a avea sau a se simți trebuință de cineva sau de ceva, a-i trebui cuiva ceva, a fi necesar = a fi necesar să ♦ La plural , în expresie A-și face nevoile = a-și satisface anumite necesități trupești A scăpa de nevoie sau a încăleca pe nevoie, a ieși din nevoie, a se ridica deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de lipsuri, de sărăcie A fi mîncat de nevoi = a fi suferit multe necazuri, lipsuri A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a aduce cuiva neplăceri, a pricinui necazuri La verb reflexiv:eme de nevoie = în împrejurări grele, la necaz, la nenorocire În nevoie de ceva = lipsit de ceva; în suferință, în necaz Cu vai-nevoie = cu greutate, cu greu; cu chiu, cu vai Zor-nevoie = numaidecît, cu orice preț De nevoie = fără voie, silit de împrejurări, neavînd încotro Învechit De sau din nevoia cuiva sau a ceva = din cauza Nevoie mare = formînd superlative strașnic, grozav locuțiune adjectiv și adverb Rar De nevoie = strict necesar, trebuincios, util Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar De voie, de nevoie = verb reflexiv:ând-nevrând, silit A avea sau a fi nevoie de cineva sau de ceva = a-i fi necesar, trebuincios, util cineva sau ceva = a considera sau a fi necesar să A-și face nevoile = a defeca și a urina Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă locuțiune adjectiv popular De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș A ieși sau a scăpa din nevoie sau a scăpa ori a se ridica deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri Popular A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri La verb reflexiv:eme de nevoie = în împrejurări grele; la necaz în nevoie de ceva = lipsit de ceva; în lipsă, în suferință Ca vai-nevoie = cu mare greutate locuțiune adv, Curent De nevoie = fără voie, constrâns, silit de împrejurări învechit De sau din nevoia cuiva sau a ceva = din cauza *- Locuţiune adverbiala familial Nevoie mare = exprimând ideea de superlativ strașnic, grozav locuțiune adjectiv și adverb Astăzi rar De nevoie = strict necesar, trebuincios, util Locuţiune adverbiala La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar De voie, de nevoie = verb reflexiv:ând-nevrând, silit A avea sau a fi nevoie de cineva sau de ceva = a-i fi necesar, trebuincios, util cineva sau ceva = a considera sau a fi necesar să A-și face nevoile = a defeca și a urina Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă locuțiune adjectiv popular De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș A ieși sau a scăpa din nevoie sau a scăpa ori a se ridica deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri Popular A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri La verb reflexiv:eme de nevoie = în împrejurări grele; la necaz În nevoie de ceva = lipsit de ceva; în lipsă, în suferință Cu vai-nevoie = cu mare greutate Locuţiune adverbiala Curent De nevoie = fără voie, constrâns, silit de împrejurări învechit De sau din nevoia cuiva sau a ceva = din cauza Locuţiune adverbiala familial Nevoie mare = exprimând ideea de superlativ strașnic, grozav |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nevoie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala familial a bate la mașină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul nevoie are forma: nevói
