|
Neogramatic [ ne-o-gra-ma-tic ] VEZI SINONIME PENTRU neogramatic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului neogramatic în mai multe dicționareDefinițiile pentru neogramatic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC, -Ă (< neo- + gramatic, după germană, limba franceza ) adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Școala neogramatic = curent lingvistic apărut în a doua jumătate a secolul 19, la Leipzig, printre elevii lui Goerg Curtius. A încercat să introducă în lingvistică și istorie supremația unor legi asemănătoare celor din natură, fizică, biologie; susținea principiul regularității schimbărilor fonetice și analogia ca factor principal în crearea formelor noi. A promovat studiul limbilor moderne și al dialectelor lor. Reprezentanți: K. Brugmann, H. Osthoff, H. Paul – în Germania; K. Verner – în Danemarca, M. Breál și G. Paris – în Franța, W.D. Whitney în S.U.A. În România, B.P. Hasdeu, Al. Lambrior, H. Tiktin, L. Șăineanu. Al. Philippide, O. Densusianu și S. Pușcariu au elaborat lucrări importante bazate pe aceste principii. 2. S. m. Adept al principiilor școlii neogramatice. Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramatic-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și forme Adept al curentului neogramatic (1). [ pronunție: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germana Junggrammatiker, limba franceza néo-grammairien, italiana neogrammatici). Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramatic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și forme Adept al curentului neogramatic (1). [ pronunție: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germana Junggrammatiker, limba franceza néo-grammairien, italiana neogrammatici). Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramatic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC, -Ă: NEOGRAMÁTIC, -Ă adjectiv Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. • Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a secolul XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // substantiv masculin Adept al acestei școli. [După germana Junggrammatiker, limba franceza néo-gramairien, italiana neogrammatico]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC, -Ă I. adjectiv școală neogramatică = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor. II. substantiv masculin adept al acestei școli. (după limba franceza néo-gramairien, germana Junggrammatiker) Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramatic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC neogramaticcă (neogramaticci, neogramaticce): Școală neogramaticcă (sau curent neogramatic) curent lingvistic apărut spre sfârșitul secolul XIX, care a început să acorde o atenție sporită studiului limbilor vii și dialectelor. [silabe ne-o-] /neo- + gramatic Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramaticcă neogramatic: Școală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC substantiv masculin (< adjectiv neogramatic, -ă, după limba franceza néogrammairien, italiana neogrammatico, germana Junggrammatiker): adept al curentului neogramatic în lingvistică ( vezi curént). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru NEOGRAMATIC: NEOGRAMÁTIC, -Ă adjectiv (< după germana Junggrammatiker, limba franceza néogrammairien, italiana neogrammatico): în sintagma curent neogramatic (vezi). Forme diferite ale cuvantului neogramatic: neogramatic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru neogramatic: neogramátic adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe ne-o-gra-), plural neogramátici; forme singular neogramátică, plural neogramátice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru neogramatic: neogramátic (ne-o-gra-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural neogramátici; adjectiv feminin neogramátică, plural neogramátice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NEOGRAMATIC' neoglaciárNEOGLICOGENÉZĂNEOGOÍTNEOGÓTICNEOGRAMÁTICNEOGRAMÁTICĂneogreácăNEOGRÉCNEOGRECÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL neogramatic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului neogramatic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NEOGRAMÁTIC neogramaticcă neogramaticci, neogramaticce: Școală neogramaticcă sau curent neogramatic curent lingvistic apărut spre sfârșitul secolul XIX, care a început să acorde o atenție sporită studiului limbilor vii și dialectelor. |
GRAMATICA cuvântului neogramatic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului neogramatic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul neogramatic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE neogramatic? Vezi cuvântul neogramatic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul neogramatic?[ ne-o-gra-ma-tic ] Se pare că cuvântul neogramatic are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL neogramatic Inţelegi mai uşor cuvântul neogramatic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= curent lingvistic apărut în a doua jumătate a secolul 19, la Leipzig, printre elevii lui Goerg Curtius În sintagmele Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi și promovează studiul limbilor moderne În sintagmele Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi și promovează studiul limbilor moderne Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a secolul XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social Adjectiv școală neogramatică = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Floare la ureche?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|