 | as |
|
| Nemulţumire [ ne-mul-ţu-mi-re ] VEZI SINONIME PENTRU nemulţumire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nemultumire în mai multe dicționareDefinițiile pentru nemultumire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMIRE s. 1. neplăcere, supărare, (învechit, regional și fam.) parapon, (învechit și regional) scîrbă, (învechit) pricinuire. (Ce nemultumire te apasă?) 2. insatisfacție, nesatisfacție. (Un sentiment de nemultumire.) 3. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (învechit și popular) poznă, răutate, (popular) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (învechit și regional) nacafa, nagodă, (regional) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Moldova) bacală, (Transilvania) bai, (Banat, Maramures și Bucovina) bedă, (Moldova) chichion, (Olt. și Banat) cotoarbă, (Olt., Banat și Transilvania) dabilă, (învechit) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce nemultumire a căzut pe el!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, substantiv feminin Faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mîhnire. Era om de treizeci și ceva de ani, dar părea mai bătrîn din pricina nemulțumirii neîncetate care-l întuneca. DUMITRIU, P. forme 64. Caracterul acestei literaturi [dintre 1880 și 1900] este nemulțumirea. Nemulțumirea provocată de situația scriitorului în societate și (sau ori) de mizeriile celor mulți. IBRĂILEANU, S. 89. Nemulțumirea boierilor crescu și mai mult și pierderea domnului se hotărî. BĂLCESCU, O. I 142. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. Peste o zi, o nemulțumire intimă intervenise. CARAGIALE, O. III 232. – Variantă: nemulțămíre (SADOVEANU, O. V 422) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, substantiv feminin Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Variante: (regional) nemulțămíre substantiv feminin] – prefix ne- + mulțumire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, substantiv feminin Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Variante: (regional) nemulțămíre substantiv feminin] – Ne- + mulțumire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMÍRE nemultumirei forme Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire Forme diferite ale cuvantului nemultumire: nemultumirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nemulțumire: nemulțumíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat nemulțumírii; plural nemulțumíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nemulțumire: nemulțumíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat nemulțumírii; plural nemulțumíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEMULȚUMIRE: NEMULȚUMÍRE substantiv verbal ingratitudine, nerecunoștință. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nemulțumire: nemulțumire substantiv verbal INGRATITUDINE. NERECUNOȘTINȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Nemulțumire: Nemulțumire ≠ mulțumire, satisfacție Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nemulțumire: nemulțumire forme lipsă de mulțumire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'NEMULTUMIRE' NEMULȚĂMÍTNEMULȚĂMITÓRNEMULȚUMÍnemulțumíndNEMULȚUMÍRENEMULȚUMÍTNEMULȚUMITÓRNEMUNASnemuréle |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nemulțumire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nemulțumire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce nemulțumire te apasă? 2. Un sentiment de nemulțumire. Ce nemulțumire a căzut pe el!. Ce nemulțumire te apasă? 2. NEMULȚUMÍRE nemulțumirei forme Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. |
GRAMATICA cuvântului nemulțumire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nemulțumire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nemulțumire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nemulţumire? Vezi cuvântul nemulţumire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nemulţumire?[ ne-mul-ţu-mi-re ] Se pare că cuvântul nemulţumire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nemulțumire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Confuzie mintală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul nemulțumire are forma: nemulțumíri
