 | as |
|
| Necesitate [ ne-ce-si-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU necesitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului necesitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru necesitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE, necesități, substantiv feminin 1. Trebuință, nevoie; cerință. Prezentarea faptului nud și a vorbei izvorîte din necesitatea situației i se par scriitorului mijloace literare de o eficacitate superioară. VIANU, A. P. 127. Am să vînd producte din magazie și-ți voi trimite banii de care ai necesitate. SADOVEANU, B. 45. • locuțiune adjectiv De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). 2. (filozofie) Dezvoltare care decurge în mod inevitabil din legătura internă și interacțiunea dintre fenomene, dintr-o anumită înlănțuire reciprocă a cauzelor și efectelor. Nu se poate trata despre morală și drept fără să se ajungă la chestiunea așa-zisului liber-arbitru, a responsabilității omului, a raportului dintre necesitate și libertate. ENGELS, A. 128. • Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligator, neapărat; inevitabil. Idei și sentimente nasc cu necesitate alte sentimente. GHEREA, ST. Hristos III 402. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE, necesități, substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. • Expresia: De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ specializare (La plural articulat) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. • Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din latina necessitas, -atis, limba franceza nécessité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE, necesități, substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. • Expresia: De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ specializare (La plural articulat) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. • Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din latina necessitas, -atis, limba franceza nécessité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITATE s. 1. nevoie, trebuință, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă. (Material didactic pentru necesitatețile școlii generale.) 2. cerință, nevoie, solicitare, trebuință. (Ține seamă de necesitatețile pieței.) 3. cerință, exigență, imperativ, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament. (necesitatețile epocii noastre.) 4. (fiziologie; plural articulat) nevoile (plural articulat), (popular) treaba (articulat). (Și-a făcut necesitate.) 5. folos, trebuință, utilitate, (popular) priință, (învechit) polză. (De mare necesitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE substantiv feminin 1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. • (la plural) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. ♦ cu necesitate = în mod necesar; obligatoriu; stare de necesitate = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării. 2. categorie filozofică desemnând însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< limba franceza nécessité, latina necessitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE necesitateăți forme 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerințelor); trebuință; nevoie. * De primă necesitate absolut necesar. 2) Categorie filozofică care reflectă însușirile și raporturile ce au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la plural Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și urinei. [G.-D. necesității] /<lat. necessitas, necesitateatis, limba franceza nécessité Forme diferite ale cuvantului necesitate: necesitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NECESITATE: NECESITÁTE substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuință. ♦ (specializare; la plural ) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. • Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [conform limba franceza nécessité, italiana necessità, latina necessitas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru necesitate: necesitate forme 1. ceeace este absolut necesar: e o necesitate de a dormi; 2. trebuință neapărată; 3. nevoie de bani; 4. mitologie divinitate antică numită de greci Ananghe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru necesitate: * necesitáte forme (latina necéssitas, -átis). Calitatea de a fi necesar: apa e de prima necesitate. Nevoĭe, trebuință cauzată de o lipsă: am mare necesitate de repaus. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru necesitate: necesitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat necesității; plural necesități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru necesitate: necesitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat necesitắții; plural necesitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NECESITATE' NECESARIÉNINECESÁRIUNECESARMÉNTENECESITÁNECESITÁTENECESITÓS, -OÁSĂNecessitasnecestívNECHAO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL necesitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului necesitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Material didactic pentru necesitatețile școlii generale. Ține seamă de necesitatețile pieței. Necesitatețile epocii noastre. Și-a făcut necesitate. De mare necesitate. NECESITÁTE necesitateăți forme 1 Ceea ce este absolut necesar pentru satisfacerea cerințelor; trebuință; nevoie. * De primă necesitate absolut necesar. Necessitas, necesitateatis, limba franceza nécessité. Necesitatețile epocii noastre. Și-a făcut necesitatețile. |
GRAMATICA cuvântului necesitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului necesitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul necesitate poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE necesitate? Vezi cuvântul necesitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul necesitate?[ ne-ce-si-ta-te ] Se pare că cuvântul necesitate are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL necesitate Inţelegi mai uşor cuvântul necesitate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil traiului Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligator, neapărat; inevitabil De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil traiului Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil traiului Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil ♦ cu necesitate = în mod necesar; obligatoriu; stare de necesitate = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării Cu necesitate = în mod necesar |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL necesitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în abstract?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul necesitate are forma: necesități
