 | as |
|
| Neam [ nea-m ] VEZI SINONIME PENTRU neam PE ESINONIME.COM definiția cuvântului neam în mai multe dicționareDefinițiile pentru neam din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM2, neamuri, substantiv neutru 1. (În vorbirea comună) Popor, națiune. Sînt inimă-n inima neamului meu Și-i cînt și iubirea și ura. COȘBUC, P. I 5. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc; Însă țin la țară, țin la neatîrnare; Țin ca să-mi fac neamul lăudat și mare. BOLINTINEANU, O. 46. Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Și-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, O. 91. • figurat Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale. EMINESCU, O. I 100. • locuțiune adjectiv De tot neamul = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile. Trăiau în orașul acela oameni de tot neamul. • Expresia: De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. Jder a aflat că, de neamul lui, acel slujitor e alvanit și-l cheamă Grigore Doda. SADOVEANU, forme J. 521. Sînt, pașă, neam de beduin, Și de la Bab-el-Mandeb vin. COȘBUC, P. I 108. Nu știi că sînt neam de turc? TEODORESCU, P. P. 615. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... Strămoșul nostr-Adam, Din care ne tragem neamu. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ (istorie) Uniune de ginți în orînduirea comunei primitive. 2. Familie. Două neamuri nu se puteau suferi în Drăgaica: neamul Bivolăreștilor și neamul Beldieștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 115. • figurat Vicleșugul, îndrăzneala, istețimea, șotia și cu tot neamul lor să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369. • (În locuțiune adjectiv, reflectînd deosebiri de stări sociale) De neam (bun, mare etc.) = care face parte din nobilime, nobil; din rîndurile celor bogați. Are casă frumoasă, nevastă de neam, ș-un băiat la Paris. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Am încercat [condurul]... la femei de neam și la de cele proaste. ISPIRESCU, L. 307. Poftim, vestiți și de bun neam domni, crai și împărați! ALECSANDRI, T. I 413. (De) neam prost = a) de origine modestă, din păturile de jos; b) prost crescut, bădăran. ♦ (Învechit; mai ales la plural ) Familie nobilă, boierime. Vodă, înaintea bătăliei... chemase în sfat de-a valma «neamurile» cu mișeii. Au stat mojicii la un loc cu boierii. SADOVEANU, O. I 4. Boierănașii, neamurile și mazîlii sau nobilimea cea de la țară... erau scutiți de dări către stat. GHICA, S. XIII. ♦ (Învechit și regional) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. De obicei neamurile sînt hotărîte din vechi, prin stîlpi de piatră sau prin diferite semne, care se știu: copaci, tufe, movilițe ș. a. PAMFILE, A. R. 152. 3. Rudă. Trecu pe la neamurile celui ucis. DUMITRIU, N. 191. Mama s-a împrumutat la neamuri și a încropit banii. PAS, Z. I 243. Neamurile erau adunate și începuseră ospățul. SADOVEANU, forme J. 394. • Expresia: A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (a șasea sau a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva. Erau și neamuri așa mai departe, a cincea, a șasea spiță. RETEGANUL, P. I 30. A fi (sau a se face) neam cu cineva = a fi sau a deveni rudă, a se înrudi cu cineva. Ț-oi da car cu șase boi, Să te faci tu neam cu noi. HODOȘ, P. P. 148. Neam de neamul meu (tău etc.) = a) (în propoziții negative, întărind negația) nimeni din familia mea (ta etc.). N-a călcat neam de neamul lui Precup pe covoare persienești. C. PETRESCU, A. 475. Crezi că eu de bine bat drumurile cu traista de icoane în spinare? Aoleu! N-a umblat cu treburi d-astea neam de neamul nostru. REBREANU, R. I 274. Neam de neamul meu n-a mîncat așa bucate. CREANGĂ, P. 9; b) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși. Ai voștri să fie [acești munți] de veci, și neam de neamul vostru să-i stăpînească-n pace. VLAHUȚĂ, la TDRG. Tămădăienii... neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan. ODOBESCU, S. III 14. 4. (Învechit și arhaizant) Generație. Flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i zborul și sultan după sultan. EMINESCU, O. I 144. 5. Specie, gen, varietate. Aveau... porumbei de toate neamurile și de toate culorile. PAS, Z. I 129. Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț. EMINESCU, O I 87. N-am avut parte a constata... talentele poliglote ale acestui interesant neam de păsări. ODOBESCU, S. III 31. • Neamul omenesc = genul uman, omenirea. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! Pe tine te dorește tot neamul omenesc! ALEXANDRESCU, M. 4. 6. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. O să se nască alt Tudor... să pună capăt puterii nesătule a neamului ciocoiesc. STANCU, D. 10. Neamul Cain încă nu s-a stins. EMINESCU, O. I 157. [Armata romînească] se alcătuia: 1. De cetele de dorobanți sau neamul dorobănțesc după cum îl numesc cronicarii noștri. BĂLCESCU, O. I 13. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NEAM: NEÁM, neamuri, substantiv neutru, adverb I. substantiv neutru 1. Popor, națiune. • locuțiune adjectiv De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. • Expresia: De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; prin extensie seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. • Expresia: De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (învechit și popular) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expresia: Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (învechit și regional) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La plural ; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. adverb (regional și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din limba maghiară nem. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM, neamuri, substantiv neutru, adverb I. substantiv neutru 1. Popor, națiune. • Locuţiune adverbiala De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. • Expresia: De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. • Expresia: De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva. 3. (învechit și popular) Rând de oameni din aceeași generație; generație. • Expresia: Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (învechit și regional) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La plural ; în evul mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenți ai unor boieri mari. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. • Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. adverb (regional și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din limba maghiară nem. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM neamuri n. 1) popular Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; seminție; popor; norod. * De neam (sau de neamul lui) de origine; de naționalitate. 2) istorie Organizare obștească principală a comunei primitive (bazată pe rudenie de sânge); gintă. 3) Succesiune de generații care provin dintr-un strămoș comun; seminție; familie. * neamul omenesc specia umană; omenire. Din neam în neam din generație în generație. neam de neamul cuiva (sau neam de neam) din tată-n fiu; din moși-strămoși. 4) Persoană de origine comună sau înrudită prin alianță; membru al aceleiași familii; rudă. * A fi (de un) neam cu cineva a fi rudă cu cineva. A se face neam cu cineva a deveni rudă cu cineva; a se înrudi. A fi neam după Adam a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 5) învechit Proveniență socială. * De neam bun (sau ales, mare) se spune despre cineva, care aparținea păturii sociale de sus. De neam prost se spune despre cineva, care provenea din păturile de jos. 6) Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; fel; categorie; soi; gen; specie. * Cu tot neamul cu toții câți sunt; împreună. De tot neamul a) de diferite naționalități; b) de toate felurile; fel de fel. Fără neam și fără țară se spune despre cineva care nu-și cunoaște originea. /<ung. nem Forme diferite ale cuvantului neam: neamuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM s. 1. seminție, trib, (învechit și popular) sămînță. (Din neam hunilor.) 2. popor, populație, seminție, (popular) norod, (învechit) lume, rudă, rudenie. (Un neam de viteji.) 3. națiune, popor, (învechit și popular) norod, (învechit) limbă, seminție. (neamul românesc.) 4. seminție, spiță, viță, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodiță, (învechit) rod, soi, stepenă. (Oameni din același neam.) 5. rubedenie, rudă, rudenie, (învechit și regional) nemotenie, (regional) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Moldova) cimotie. (Are cîteva neamuri foarte apropiate.) 6. familie, viță, (livresc) stirpe, (astăzi rar) seminție, (învechit și popular) sămînță, (învechit și regional) semințenie, tălaie, (Moldova și Transilvania) pojijie, (învechit) femeie, rudă, rudenie. (S-a adunat cu tot neam lui.) 7. familie, sînge. (E din neam nostru.) 8. categorie, chip, fel, gen, soi, sort, specie, tip, varietate, (regional) madea, sad, (învechit, mai ales în Transilvania) plasă. (Toate neamurile de fructe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM1 adverb (Olt., Muntenia; familiar) De loc, de fel, cîtuși de puțin, nimic. Azi-noapte n-am dormit neam. PREDA, Î. 160. Mai greu e că, în orașul ăsta babilonic, surugiii ei de la Bălcești nu se pot descurca neam. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru neam: neam1 substantiv masculin singular (învechit și regional) partea de țarină pe care o lucrează o familie. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM substantiv verbal generație, naștere, obârșie, origine, proveniență, sex. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru neam: neam substantiv verbal GENERAȚIE. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SEX. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEAM: NEAM adverb vezi defel, deloc, nicicum, nicidecum, nimic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru neam: neam adverb vezi DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NIMIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru neam: neam substantiv neutru, plural neámuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru neam: neam2 substantiv neutru, plural neámuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru neam: neam1 (regional, fam.) adverb Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru neam: neam adverb Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'NEAM' NEALTERÁRENEALTERÁTNEALTOÍTNEÁLTULNEAMNEAMÁBILneamăgéțneamăgítNEAMÉSTEC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL neam Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului neam dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NEAM neamuri n. * De neam sau de neamul lui de origine; de naționalitate. * neamul omenesc specia umană; omenire. Din neam în neam din generație în generație. Neam de neamul cuiva sau neam de neam din tată-n fiu; din moși-strămoși. * A fi de un neam cu cineva a fi rudă cu cineva. A se face neam cu cineva a deveni rudă cu cineva; a se înrudi. A fi neam după Adam a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. * De neam bun sau ales, mare se spune despre cineva, care aparținea păturii sociale de sus. De neam prost se spune despre cineva, care provenea din păturile de jos. * Cu tot neamul cu toții câți sunt; împreună. De tot neamul a de diferite naționalități; b de toate felurile; fel de fel. Fără neam și fără țară se spune despre cineva care nu-și cunoaște originea. Din neam hunilor. Un neam de viteji. Neamul românesc. Oameni din același neam. Are cîteva neamuri foarte apropiate. S-a adunat cu tot neam lui. E din neam nostru. Toate neamurile de fructe. Din neam hunilor. Oameni din același neam. E din neam nostru. |
GRAMATICA cuvântului neam? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului neam. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul neam poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE neam? Vezi cuvântul neam desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul neam?[ nea-m ] Se pare că cuvântul neam are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL neam Inţelegi mai uşor cuvântul neam dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De tot neamul = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile = de origine, de naționalitate = a proveni de la = care face parte din nobilime, nobil; din rîndurile celor bogați De neam prost = a de origine modestă, din păturile de jos; b prost crescut, bădăran A fi neam după Adam sau a fi neam de a cincea a șasea sau a noua spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva A fi sau a se face neam cu cineva = a fi sau a deveni rudă, a se înrudi cu cineva = a în propoziții negative, întărind negația nimeni din familia mea ta etc Neamul omenesc = genul uman, omenirea = de origine, de naționalitate De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile = a proveni de la = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade Neam prost = om bădăran, mitocan A fi neam după Adam sau a fi neam de a cincea sau a șasea, a noua spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva sau neam de neam = a în propoziții afirmative din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b în propoziții negative nimeni din familia mea sau ta etc ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea = de origine, de naționalitate De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile = a proveni de la De neam bun, mare etc = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade Neam prost = om bădăran, mitocan A fi neam după Adam sau a fi neam de a cincea sau a șasea, a noua spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva sau neam de neam = a în propoziții afirmative din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b în propoziții negative nimeni din familia mea sau ta etc Neamul omenesc = genul uman, omenirea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL neam |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Peste pravilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul neam are forma: neámuri
