 | as |
|
| Nativ [ na-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU nativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru nativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV, -Ă, nativi, -e, adjectiv 1. Din naștere, înnăscut; natural, firesc. Cătălin era fermecător la vorbă, avea o ușurință rară să traducă gîndurile în imagini... și o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 44. 2.(Mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pămîntului necombinat cu alte substanțe; pur. Cuprul se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații chimice. ▭ Într-o regiune mai lăturașă... a găsit un obiect de aramă nativă. ODOBESCU, S. II 422. Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV, -Ă, nativi, -e, adjectiv 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (chimie; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din latina nativus, limba franceza natif, germana nativ. Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV, -Ă, nativi, -e, adjectiv 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (chimie; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din latina nativus, limba franceza natif, germana nativ. Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV, -Ă I. adjectiv 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adjectiv, substantiv masculin (cel) născut în, originar din; indigen. (< latina nativus, limba franceza natif, germana nativ) Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV nativă (nativi, native) 1) Care aparține cuiva din naștere; înnăscut. 2) (despre metale și unele minerale) Care se găsește în natură în stare pură; care nu este combinat cu alte substanțe. Aur nativ. /<lat. nativus, limba franceza natif, germana nativ Forme diferite ale cuvantului nativ: nativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nativ: * natív, -ă adjectiv (latina nativus, despre natus, născut. vezi naiv). Natural, adus din naștere: virtute nativă. Așa cum se află în natură, vorbind de metale și minerale: auru nativ se găsește în formă de pepite. Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NATIV: NATIV adjectiv 1. înnăscut, natural, (învechit) naturalnic. (Daruri, însușiri nativ.) 2. curat, neamestecat, pur, (învechit și regional) safi, (Transilvania și Bucovina) prisnic, (învechit) prisne, (figurat) virgin. (Aur nativ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NATIV: NATÍV, -Ă adjectiv 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. [conform limba franceza natif, latina nativus]. Forme diferite ale cuvantului nativ: nativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nativ: nativ a. 1. din naștere: calități native; 2. se zice de metalele găsite în pământ în stare pură: aur nativ. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nativ: natív adjectiv masculin, plural natívi; forme singular natívă, plural natíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nativ: natív adjectiv masculin, plural natívi; forme natívă, plural natíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NATIV' NAȚIONÁLNICnatișáncănátițăNAȚIÚNENATÍVnativísmnativístnativitátenătấng |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NATÍV nativă nativi, native 1 Care aparține cuiva din naștere; înnăscut. Aur nativ. Daruri, însușiri nativ. Aur nativ. Aur nativ. |
GRAMATICA cuvântului nativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nativ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nativ? Vezi cuvântul nativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nativ?[ na-tiv ] Se pare că cuvântul nativ are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face bot?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
