 | as |
|
| Născocire [ năs-co-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU născocire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nascocire în mai multe dicționareDefinițiile pentru nascocire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂSCOCIRE: NĂSCOCIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (învechit și popular) izvodire. (nascocire unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, plăsmuire, scornitură, (popular) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O nascocire a imaginației sau inteligenței sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al nascocire.) 4. inventare, plăsmuire, scornire, ticluire, (figurat) urzire. (nascocire unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familial) balivernă, brașoavă, (familial figurat) basm, gogoașă, tromboane (la plural). (Tot ce-a spus e o simplă nascocire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NĂSCOCIRE: NĂSCOCÍRE, născociri, substantiv feminin Acțiunea de a născoci și rezultatul ei. 1. Imaginare, concepere a ceva nou, care nu exista pînă atunci; (concretizat) lucru inventat, descoperit. Urmînd învățăturile și născocirile științei... alcătuim și la noi o țară nouă. SADOVEANU, M. C. 124. Se puse pe fel de fel de născociri. ISPIRESCU, U. 82. Fiindcă viața este dulce și dorită... omul iscodește mii de născociri spre apărarea și păstrarea ei. GORJAN, H. II 37. 2. Scornire de lucruri închipuite, inexistente, neadevărate; minciună. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NĂSCOCIRE: NĂSCOCÍRE, născociri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – vezi născoci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NĂSCOCIRE: NĂSCOCÍRE, născociri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – vezi născoci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru născocire: născocíre forme Acțiunea de a născoci. Născocitură: o născocire drăcească. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru născocire: născocíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat născocírii; plural născocíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru născocire: născocíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat născocírii; plural născocíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NASCOCIRE' născoáieNĂSCOCEÁLĂnăscocéscNĂSCOCÍNĂSCOCÍRENăscocitNĂSCOCITÓRNĂSCOCITÚRĂnăscocór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL născocire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului născocire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Născocire unui nou sistem de. O născocire a imaginației sau inteligenței sale. Produs al născocire. Născocire unei minciuni. Tot ce-a spus e o simplă născocire. |
GRAMATICA cuvântului născocire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului născocire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul născocire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE născocire? Vezi cuvântul născocire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul născocire?[ năs-co-ci-re ] Se pare că cuvântul născocire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL născocire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A slăbi pe cineva din chingi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul născocire are forma: născocíri
