|
Nărav [ nă-rav ] VEZI SINONIME PENTRU nărav PE ESINONIME.COM definiția cuvântului narav în mai multe dicționareDefinițiile pentru narav din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NĂRAV: NĂRÁV, năravuri, substantiv neutru 1. Deprindere rea, obicei rău. vezi cusur, patimă. Nu-i mai rămăsese din vechile năravuri decît patima jocului de cărți și beția. VLAHUȚĂ, O. A. 154. Vedeți bine că nu-l ducem noi la spînzurătoare numai așa de flori de cuc, să-i luăm năravul. CREANGĂ, P. 332. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba. ♦ Obicei al unor animale de a da din picioare, a mușca etc. Sui, cuconașule... n-are nărav dobitocul, jos nu te dă. CONTEMPORANUL, III 827. 2. (Învechit și regional, la plural ) Deprinderi, apucături, obiceiuri, fel de a fi, de a se purta; moravuri. Diferitele specii... se disting prin mărime, prin coloritul penelor și chiar prin unele năravuri. ODOBESCU, S. III 27. Civilizația nu izgonește nicidecum ideile și năravurile naționale, ci numai le îmbunătățește spre binele nației în particular și al omenirii în general. KOGĂLNICEANU, S. A. 98. Năravurile, obiceiurile publice și private, portul, muzica și limba ne va da poate soluția ce o căutăm. RUSSO, S. 82. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Ce inseamna? |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂRAV: NĂRAV s. 1. cusur, dar, defect, meteahnă, patimă, viciu, (popular și fam.) pîrțag, (popular) învăț, (regional) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucovina) băsău. (Are narav beției.) 2. pasiune, patimă, viciu, (familial) boală. (A dat în narav jocului de cărți.) 3. (Transilvania) snagă, sucă. (narav calului.) 4. (la plural ) apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (la plural), moravuri (la plural), obiceiuri (la plural), purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talîm. (Ce sînt naravurile astea?) 5. apucătură, deprindere, fire, obicei, obișnuință, (Banat) ogod. (I-am aflat narav.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru nărav: năráv (nărávuri), substantiv neutru – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. limba slavă (veche) nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), conform limba bulgară nărav, limba sârbă narav și Vasmer, II, 230. – derivat nărăvaș, adjectiv (învățat prost, vicios); năravnic, adjectiv (învechit, vicios, desfrînat); nărăvi, verb (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, verb (a se vicia); nărăveală, substantiv feminin (viciere); nărăvos, adjectiv (învățat, prost; capricios). – Din limba română provine în limba maghiara nerávás (Edelspacher 20). Forme diferite ale cuvantului narav: nărávuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NĂRAV: NĂRÁV, năravuri, substantiv neutru 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. • Expresia: A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (învechit și popular) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din limba slavă (veche) nravŭ. conform limba bulgară nărav. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NĂRAV: NĂRÁV, năravuri, substantiv neutru 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. • Expresia: A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (învechit și popular) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din limba slavă (veche) nravŭ. conform limba bulgară nărav. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂRAV: NĂRÁV naravuri n. 1) (la persoane) Obicei rău; apucătură. * A (se) învăța cu narav (sau a prinde la narav) a) a se obișnui cu o acțiune nedorită; b) a însuși o deprindere rea. 2) (la animale) Deprindere rea de a mușca, de a azvârli etc. Cal cu narav. 3) popular Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natură. /<sl. nravu Forme diferite ale cuvantului narav: naravuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nărav: năráv substantiv neutru, plural nărávuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nărav: năráv substantiv neutru, plural nărávuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NARAV' NARATOLÓGnaratológicnaratologíeNARATÓRNĂRÁVnărăválnicNĂRĂVÁȘNĂRĂVEÁLĂnărăvésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nărav Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nărav dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are nărav beției. A dat în nărav jocului de cărți. Nărav calului. Ce sînt năravurile astea? 5. I-am aflat nărav. NĂRÁV năravuri n. * A se învăța cu nărav sau a prinde la nărav a a se obișnui cu o acțiune nedorită; b a însuși o deprindere rea. Cal cu nărav. A dat în nărav jocului de cărți. Nărav calului. |
GRAMATICA cuvântului nărav? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nărav. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nărav poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nărav? Vezi cuvântul nărav desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nărav?[ nă-rav ] Se pare că cuvântul nărav are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL nărav Inţelegi mai uşor cuvântul nărav dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se învăța cu nărav = a se obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său A se învăța cu nărav = a se obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nărav |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cifră de control?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|