Definiție mut

Cautăm definiția cuvântului mut în mai multe dicționare

Definițiile pentru mut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT, -Ă, muți, -te, adjectiv

1. (Despre oameni) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii. (figurat) N-ai știut că eu sînt oarbă și mută? Oarbă că nu pot ceti și mută că nu pot spune în scris. SADOVEANU, P. M. 62. Mut îmi e mormîntul, și mut orice mormînt. MACEDONSKI, O. I 50.
       • (Substantivat) Căciula mutului în fundul pămîntului (Găleata). GOROVEI, C. 170. (expresie) Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe, la dracu-n praznic. Haiti! lipsești dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău. CREANGĂ, P. 47. Film mut=film cinematografic pe care sînt înregistrate numai imagini.

2. figurat Care nu verb reflexiv:ea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; prin extensie căruia nu-i place să vorbească (mult), care e din fire tăcut. Nu mai e singur alături de acest colonel mut și gras. SAHIA, N. 73. Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută. EMINESCU, O. I 82. Am rămas mut de oțerire și de rușine. NEGRUZZI, S. I

7.
       • (Poetic) Iarna însă-l înspăimînta Negura și mutul gerunziu COȘBUC, P. II 84. Cartea lui Zoroastru... rămînea mută la întrebările lui. EMINESCU, N. 68.
       • Scenă mută = scenă (într-o piesă de teatru) în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc.
♦ (Adverbial) Fără zgomot. Celălalt își arătă dinții rîzînd mut. DUMITRIU, B. forme 62.
♦ Care nu se manifestă prin cuvinte. Durere mută.

3. figurat Tăcut, liniștit. In amurgul mutelor seri de toamnă, din plingerea singurătății grele se desface tristețea farmecului stins. PĂUN-PINCIO, P. 126. Mută-i noaptea numai rîul Se frămîntă-n pietricele. EMINESCU, O. IV 280. Cetatea era mută și pustie ca un mormînt de urieș. NEGRUZZI, S. I 160.

4. figurat (Popular) Slut; prost, nătîng. (Substantivat) Săracele sutele, Cum mărită mutele! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 455.
Forme diferite ale cuvantului mut: mut-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

Ce inseamna?

A rămâne mut

S-o spui sau să i-o spui lui mutu de la Manutanţă

Unde a dus surdul roata şi mutul iapa

MUT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT, -Ă, muți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
• Expresia: (Substantivat; fam.) Asta să i-o spui lui mutu, se spune cuiva în afirmațiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte. Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe.

2. Adj. (Despre acțiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
• Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte. Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără sunete sau vorbirea personajelor. Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc. Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunță.

3. Adj. Care nu verb reflexiv:ea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; prin extensie căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
♦ (Adverbial) Fără zgomot.

4. Adj. prin extensie (Despre elemente ale naturii etc.) Tăcut, liniștit.

5. S. m. și forme (regional) Om slut; om nepriceput, prost, nătâng.

– latina mutus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului mut: mut-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MUT

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT, -Ă, muți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
• Expresia: (Substantivat; fam.) Asta să i-o spui lui mutu, se spune cuiva în afirmațiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte. Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe.

2. Adj. (Despre acțiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
• Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte. Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără coloană sonoră. Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc. Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunță.

3. Adj. Care nu verb reflexiv:ea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; prin extensie căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
♦ (Adverbial) Fără zgomot.

4. Adj. (Despre elemente ale naturii etc.) Tăcut, liniștit.

5. S. m. și forme (regional) Om slut; om nepriceput, prost, nătâng.

– latina mutus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului mut: mut-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mut

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mut:
mut (mútă), adjectiv

– Silențios, tăcut, care nu vorbește.

– Mr., megl., istr. mut. latina mūtus (Pușcariu 1144; Candrea-Dens., 1189; REW 5798), conform vezi italiana muto, friul., prov., cat. mut, vezi limba franceza mu, spaniolă, portugheză mudo.

– derivat mutul, substantiv masculin articulat (argotic, lacăt); mutălău, substantiv masculin (prost, nătîng); mutulică, substantiv masculin (prost); muți, verb (a rămîne mut), conform amuți (după Pușcariu 1147 și REW 5786, din latina *mūtῑre, în loc de mūtescĕre, conform prov. mudir); muțește, adverb (ca muții; prin semne); muțeală (variantă muție, muțenie), substantiv feminin (calitatea de a fi mut); mutism, din limba franceza mutisme.

– Din limba română provin limba bulgară mut (Capidan, Raporturile, 230), limba bulgară din Transilvania mutien (Miklosich, limba bulgară, 127), în limba maghiara muta (Edelspacher 19) și limba neogreacă μοῦτος (Murnu, Lehnw., 33).
Forme diferite ale cuvantului mut: mútă
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

mut

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mut:

1) mut, -ă adjectiv (latina mutus, mut; italiana muto, sard. mudu, pv. vfr. mut, cat. mud, spaniolă pg. mudo). Care nu poate vorbi: om mut. Care nu verb reflexiv:ea să vorbească orĭ nu poate de emoțiune: a rămînea mut de frică. Care nu se manifestă pin strigăte saŭ cuvinte: marile durerĭ îs mute. figurat Prost: (de multe orĭ ca epitet bărbatuluĭ saŭ nevesteĭ): mutu cela? Indiferent: a rămînea mut față de durerea cuĭva. gramatică Care nu se pronunță, deși se scrie: literă mută (ca l din omul, cum se scrie greșit și astăzĭ îld. omu). substantiv Om mut: un mut, o mută. gramatică S. forme Literă mută. vezi surdo-mut.
Forme diferite ale cuvantului mut: mut-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MUT

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT substantiv articulat, adjectiv

1. substantiv articulat (regional) cloj, mutulică, primicer, zbicer. (mut la jocul călușarilor.)

2. adjectiv insociabil, morocănos, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livresc) hirsut, (popular) sanchiu, (învechit și regional) moros, sunducos, tăcător, (regional) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Moldova) pîclișit, (prin Transilvania) tăcătoi, (Bucovina și Moldova) tălmut, (figurat) închis. (Om mut.)

3. adjectiv liniștit, tăcut. (Natura mut.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MUT

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT adjectiv și substantiv Derivatele se formează cu sufixe după articolul -ul:

1. Mutul (17 B II 18); -escu; -ovici vlah din Serbia.

2. + -an: Mutan (17 B I 368).

3. +- cu: Mutulașcu, act.

4. + -iu: Mutuliul (17 A

I.

5. + -eciu: Mutuleci munt. (BG LIV 158)

6. Din plural muți: Muțea (17 B I 481); Muțanu, fam. (Șez).

7. Din verb a muți: Muțit M., mold. (Sd XXI).

8. conform Mupul (17 A I 214) dacă este eroare de lectură sau de tipar pt. Mutul.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

mut

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mut:

2) mut, a -á vezi trecut (latina mutare, din *movitare, frecŭentativ despre mŏvére, a mișca; italiana mutare, pv. cat. spaniolă pg. mudar, limba franceza muer. vezi strămut, mobil, moțiune). Schimb: a-țĭ muta gîndu. Strămut, duc în alt loc: mut un pat în altă cameră. vezi reflexiv Îmĭ schimb domiciliu: ce te tot muțĭ, ca Țiganu cu șatra? Iron. A muta cuĭva fălcile, a-l lovi în fălcĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mut

Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru mut:
mut, cor mut, execuția cu gura închisă în cântarea corală, având efectul unui murmur discret (în piano*), cu o culoare sonoră aparte. Este folosit adesea pentru marcarea unor momente lirice, diafane. Echiv. italiana bocca chiusa*.
Forme diferite ale cuvantului mut: mutcor mutmut
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

mut

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mut:
mut a.

1. care nu poate vorbi: de obiceiu cineva e mut, fiindcă e surd;

2. care nu verb reflexiv:ea să vorbească: orice i-ai face, el va rămânea mut;

3. care nu se pronunță: vocale mute. [latina MUTUS. ║ m. cel ce nu poate vorbi.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Mut

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mut:
Mut ≠ comunicativ, guraliv, limbut, palavragiu, sonor, vorbăreț
Definiție sursă: Dicționar de antonime

mut

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mut:
mut adjectiv masculin, substantiv masculin, plural muți; adjectiv feminin, substantiv feminin mútă, plural múte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mut

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mut:
mut adjectiv masculin, substantiv masculin, plural muți; forme singular mútă, plural muți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mut

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mut:
mut, muți substantiv masculin (peiorativ) om lipsit de personalitate.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

MUT

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUT:
MUT substantiv, adjectiv verbal cretin, idiot, imbecil, tâmpit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mut

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mut:
mut substantiv, adjectiv verbal CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÎMPIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

muț

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru muț:
muț, a -á, vezi amuț.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CUVINTE APROPIATE DE 'MUT'

MUȘUROÍRE MUȘUROÍT mușuroitór mușuruitór MUT MUTÁ MUTÁBIL MUTABILITÁTE MUTÁC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL muț

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Muț la jocul călușarilor.

Om muț.

Natura muț.

Mut, cor muț, execuția cu gura închisă în cântarea corală, având efectul unui murmur discret în piano*, cu o culoare sonoră aparte.

Muț la jocul călușarilor.

GRAMATICA cuvântului muț?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muț.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muț poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul muț sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul MUT are forma: muți
La plural verbul MUT se conjugă: ei ele muți
La singular substantivul mut are forma: mútă

VEZI PLURALUL pentru muț la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mut?

Vezi cuvântul mut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mut?

[ mut ]
Se pare că cuvântul mut are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL muț

Inţelegi mai uşor cuvântul muț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Expresie Unde a dus surdul roata și mutul iapa = foarte departe, la dracu-n praznic

Scenă mută = scenă într-o piesă de teatru în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc

Unde a dus surdul roata și mutul iapa = foarte departe

Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte

Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără sunete sau vorbirea personajelor

Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc

Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunță

Unde a dus surdul roata și mutul iapa = foarte departe

Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte

Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără coloană sonoră

Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc

Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunță

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL muț

mutulică primicer zbicer
VEZI SINONIME PENTRU muț PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se întâlni cu cineva bot în bot?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul, prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin
organ bogat în țesuturi limfoide
a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față
a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?