 | as |
|
| Muşuroi [ mu-şu-ro-i ] VEZI SINONIME PENTRU muşuroi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului musuroi în mai multe dicționareDefinițiile pentru musuroi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mușuroi (forma la infinitiv) A mușuroi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUȘURÓI: MUȘURÓI1, mușuroaie, substantiv neutru (Și în forma mușunoi) 1. Moviliță formată din țărîna pe care furnicile, cîrtițele și alte animale o aruncă la suprafața solului, cînd își sapă coridoarele subterane; prin extensie grup de furnici care locuiesc într-un furnicar. Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. • figurat Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132. 2. Grămăjoară de pămînt care este adunată la rădăcina unor plante, pentru a le sprijini, a le feri de îngheț etc. 3. (Rar) Ridicătură mică de pămînt; moviliță. Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177. – Variante: (regional) moșinói (CREANGĂ, A. 133), moșirói (DUNĂREANU, CH. 87), moșurói (STĂNOIU, C. I. 173), moșorói (PAS, L. I 287, DELAVRANCEA, S. 16), mușinói (NEGRUZZI, S. II 247, SEVASTOS, C. 99), mușirói (EMINESCU, O. I 132), mușunói (ȘEZ, I 72) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUȘURÓI: MUȘURÓI1, mușuroaie, substantiv neutru 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; prin extensie grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (regional) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Variante: (învechit și regional) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói substantiv neutru] – latina mus araneus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUȘURÓI: MUȘURÓI1, mușuroaie, substantiv neutru 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; prin extensie grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (regional) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Variante: (învechit și regional) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói substantiv neutru] – latina mus araneus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROÍ2, mușuroiesc, verb IV. 1. tranzitiv A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. reflexiv figurat (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. – Variante: moșuroí (I. IONESCU, M. 345), mușiroí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MUȘURÓI: MUȘURÓI musuroioáie n. 1) Moviliță de pământ pe care o fac cârtițele sau furnicile în locul unde își au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prășitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus Forme diferite ale cuvantului musuroi: oáie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROÍ2, mușuroiesc, verb IV. tranzitiv A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Variante: mușiroí verb IV] – Din mușuroi1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROÍ2, mușuroiesc, verb IV. tranzitiv A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Variante: mușiroí verb IV] – Din mușuroi1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROI s. 1. moviliță. (Un musuroi făcut de cîrtițe.) 2. furnicar. (Un musuroi plin de furnici.) 3. cuib. (musuroi făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.) 4. mogîldeață, (regional) măguiață. (Un musuroi pe un teren șes.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușuroí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mușuroiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mușuroiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mușuroiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROI, (16 B III 221); -u, Ciucă (Î Div); Mușuroaia, Mărin (IO 258), n. marital, < substantiv; ca sens, conform Movilă. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușuroí2 (a musuroi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mușuroiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mușuroiá; conjunctiv prezent 3 să mușuroiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘUROI: MUȘUROÍ verb vezi grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușuroi verb vezi GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘURÓI: MUȘURÓI substantiv verbal cârtiță, sobol. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușuroi substantiv verbal CÎRTIȚĂ. SOBOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușurói substantiv neutru, plural mușuroáie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mușuroi: mușurói1 substantiv neutru, plural mușuroáie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUSUROI' mușunoiumusurgmusurlímușurluíMUȘURÓIMUȘUROÍREMUȘUROÍTmușuroitórmușuruitór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mușuroi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mușuroi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MUȘURÓI mușuroioáie n. Un mușuroi făcut de cîrtițe. Un mușuroi plin de furnici. Mușuroi făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit. Un mușuroi pe un teren șes. Un mușuroi făcut de cârtițe. Un mușuroi pe un teren șes. Mușuroí2 a mușuroi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mușuroiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mușuroiá; conjunctiv prezent 3 să mușuroiáscă. |
GRAMATICA cuvântului mușuroi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mușuroi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mușuroi poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muşuroi? Vezi cuvântul muşuroi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muşuroi?[ mu-şu-ro-i ] Se pare că cuvântul muşuroi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mușuroi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se revărsa sau a se crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile sau zorii, zori de zi, zori de ziuă sau a da în fapt sau a se crăpa, a se anunța de zori?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mușuroi are forma: mușuroáie
