 | as |
|
| Mustra [ mus-tra ] VEZI SINONIME PENTRU mustra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mustra în mai multe dicționareDefinițiile pentru mustra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mustra (forma la infinitiv) A mustra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUSTRA: MUSTRÁ, mústru, verb I. tranzitiv (Cu privire la persoane) A dojeni, a certa pe cineva; a reproșa cuiva. O mustra că o găsește în fiecare an mai slabă și mai lipsită de vlagă. C. PETRESCU, A. 399. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. Mult mă mustră măicuța Să las seara ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29. • Expresia: A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a-și face reproșuri, a simți remușcări, a se căi. Mă mustră cugetul de atîtea do vezi mincinoase ce-mi ceri să dau. ODOBESCU, S. III 45. Lasă-mă să fug... cugetul mă mustră. ALECSANDRI, T. I 207. Nu te mustră cugetul că ești necredincios femeii d-tale? id. T. 313. • reflexiv Vede... rînjetu ăsta și se mustră singur. DUMITRIU, N. 170. Iarăși se simțea crescut în casa Boarului și se mustra pentru greșelile ce le-a făcut. SLAVICI, N. I 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSTRA: MUSTRA verb a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, (popular și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit și regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cîrti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puțui, (Moldova) a șmotri, (Olt. și Banat) a verb reflexiv:evi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familial figurat) a săpuni, a scutura. (L-a mustra cu asprime.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ2, mustre, substantiv feminin (Regional învechit; și în forma muștră) Exercițiu militar, instrucție. Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22. N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144. Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 312. – Variante: múștră substantiv feminin, múștru (ALECSANDRI, T. 4), mústru (KOGĂLNICEANU, S. 42) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mustra: mustrá (mústru, át), verb – A certa, a dojeni, a admonesta. latina monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), conform italiana mostrare, cat., spaniolă, portugheză mostrar. Pentru semantism, conform Șeineanu, Semasiol., 183. – derivat mustrător, adjectiv (reprobativ). Forme diferite ale cuvantului mustra: mústru mustraát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSTRA: MUSTRÁ, mústru, verb I. tranzitiv și reflexiv (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. • Expresia: (tranzitiv) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – latina monstrare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSTRA: MUSTRÁ, mústru, verb I. tranzitiv și reflexiv (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. • Expresia: (tranzitiv) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – latina monstrare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ1, mustre, substantiv feminin (învechit și popular) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Variante: mústru, múștru substantiv neutru] – Din poloneză musztra, limba maghiară mustra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ1, mustre, substantiv feminin (învechit și popular) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Variante: mústru, múștru substantiv neutru] – Din poloneză musztra, limba maghiară mustra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mustra: mustra verb vezi BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. DRĂCUI. ÎNFIERA. ÎNJURA. OCĂRÎ. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru muștră: muștră forme trecut exercițiu militar: Badea scos la muștră popular [Ung. MUSTRA, din nemțesc Muster]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mustra: mustrá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mústru, persoana a doua singular: tu mústri, persoana a treia singular: el / ea și plural mústră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mustra: mustrá (a mustra) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mústru, persoana a doua singular: tu mústri, 3 mústră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mustră: mústră (învechit, popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mústrei; plural mústre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru muștră: múștră, múștre, substantiv feminin (învechit) exercițiu militar. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mustră: mústră substantiv feminin, genitiv dativ articulat mústrei; plural mústre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ substantiv verbal instrucție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUȘTRĂ: MÚȘTRĂ substantiv feminin vezi mustră2. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mustră: mustră substantiv verbal INSTRUCȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ2 substantiv feminin vezi mostră. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ2 substantiv feminin vezi mostră. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUSTRĂ: MÚSTRĂ1 substantiv feminin vezi mostră. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUSTRA: MUSTRÁ verb vezi certa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mustră: mústră, vezi mostră. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUSTRA' MUSTOMÉTRUmustopítăMUSTÓSmuștrMUSTRÁMUSTRÁREMUSTRĂTÓRMÚSTRUMUSTRUÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mustră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mustră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a mustră cu asprime. Mustrá a mustră verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mústru, persoana a doua singular: tu mústri, 3 mústră. |
GRAMATICA cuvântului mustră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mustră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mustră poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mustra? Vezi cuvântul mustra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mustra?[ mus-tra ] Se pare că cuvântul mustra are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mustră Inţelegi mai uşor cuvântul mustră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-l mustra pe cineva cugetul sau conștiința = a-și face reproșuri, a simți remușcări, a se căi tranzitiv A-l mustra pe cineva cugetul sau conștiința = a avea remușcări, a se căi tranzitiv A-l mustra pe cineva cugetul sau conștiința = a avea remușcări, a se căi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mustră |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe furiș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mustra se conjugă: ei ele mústră
