 | as |
|
| Muscă [ mus-că ] VEZI SINONIME PENTRU muscă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului musca rea în mai multe dicționareDefinițiile pentru musca rea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mușca (forma la infinitiv) A mușca conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSCĂ: MÚSCĂ, muște, substantiv feminin I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; prin generalizare (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. • Expresia: Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. • Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (învechit și popular) Albină. II. prin analogie 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (regional) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (popular) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural ) lovituri în centrul țintei. 5. (regional) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – latina musca.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSCĂ: MÚSCĂ, muște, substantiv feminin I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; prin generalizare (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. • Expresia: Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. • Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (învechit și popular) Albină. II. prin analogie 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (regional) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (popular) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural ) lovituri în centrul țintei. 5. (regional) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – latina musca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCÁ, mușc, verb I. 1. tranzitiv A apuca puternic cu dinții și a strînge (provocînd durere, rănind sau sfîșiind). Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30. O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208. Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294. • figurat Roțile [tractorului] se înfig in pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, vezi E. 111. Tîrnăcopul, pila, mina mușcă stîncă cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231. • Expresia: A-și mușca mîinile (sau degetele) = a se căi amarnic. Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. A-și mușca buzele vezi buză. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să. Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172. • absolut Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73. Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II 1. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și indicînd obiectul sau partea obiectului care se apucă) Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69. Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204. ♦ figurat A pricinui durere, usturime; a înțepa. Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91. • intranzitiv Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254. Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172. 2. intranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A rupe cu dinții o bucată dintr-un aliment (pentru a mînca). Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26. • figurat Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, vezi 111. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157. 3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSCĂ: MUSCĂ substantiv (entomologie) 1. (Musca domestica) (învechit și regional) mușiță, (regional) bîză, gîză. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (învechit și regional) sclepț, (regional) muscoi, tăun, gîza-calului, muscă-căiască, strechea-cailor, trîntor-de-cai; musca-hoiturilor (Calliphora vomitoria) = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, (rcg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă (Drosophila funebris) = bețivă, rnușiță, musculiță-de-vin; muscă-columbacă (Simulium columbaczensis) = (regional) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă-de-carne (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-mare (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCÁ, mușc, verb I. 1. tranzitiv A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). • Expresia: A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a avea remușcări; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); prin extensie a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ figurat A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. intranzitiv și tranzitiv A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCÁ, mușc, verb I. 1. tranzitiv A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). • Expresia: A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); prin extensie a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ figurat A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. intranzitiv și tranzitiv A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru muscă: múscă (múște), substantiv feminin – 1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinții calului. – Mr., megl. muscă, istr. mușke. latina musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), conform italiana , prov., cat., spaniolă, portugheză mosca, limba franceza mouche. – derivat muscar, substantiv masculin (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (variantă muscăraie), substantiv feminin (mulțime de muște); muscură, adjectiv (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din latina musculus < muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la limba bulgară muskur (Capidan, Raporturile, 210). Forme diferite ale cuvantului musca: múște Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru muscă: muscă forme insectă dipteră cu aripioare transparente: cu musca pe căciulă, vinovat (aluziune la hoțul de stup care fu trădat de albina aninată pe căciula lui). [latina MUSCA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUSCĂ: MUSCĂ, substantiv 1. Muscu, haiduc olt. secolul al XIX lea (AO III 345); 2. Musculescu, M. (IS 267); – C., olt. (Sd XXII). 3. Muscan fam., act. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca: mușca, mușc (argoul lumii interlope) I. vezi t. 1. a fura. 2. a primi, a obține. 3. a câștiga. II. vezi i. a începe să recunoască faptele comise. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca: mușcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, persoana a treia singular: el / ea múșcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural múște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru musca: muscá forme (în turcă [despre ar.] musha, popular muska). Dobr. Talisman (Neam. limba română 6 Martie 1918, pag. 2). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mușca: mușcá (a musca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, 3 múșcă; conjunctiv prezent 3 să múște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCÁ verb vezi ațâța, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca: mușca verb vezi AȚÎȚA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. MUNCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă: muscă, muște substantiv feminin 1. centru al unei ținte la tir. 2. (er.) vulvă, vagin. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUSCĂ: MÚSCĂ substantiv verbal albină, gânganie, gâză, hexapod, insectă, mișină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă: muscă substantiv verbal ALBINĂ. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. MIȘINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCÁ verb 1. (regional) a încolți. (L-a musca un câine.) 2. a înțepa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUȘCA: MUȘCA verb (regional) a încolți. (L-a musca un cîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă: múscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múștei; plural múște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muscă: múscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múștei; plural múște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUSCA REA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL muscă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muscă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mușcá a muscă verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, 3 múșcă; conjunctiv prezent 3 să múște. L-a muscă un câine. L-a muscă un cîine. |
GRAMATICA cuvântului muscă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muscă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muscă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muscă? Vezi cuvântul muscă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muscă?[ mus-că ] Se pare că cuvântul muscă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL muscă Inţelegi mai uşor cuvântul muscă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă Rău de muscă = a despre cai nărăvaș; b despre oameni care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual A cădea sau a se băga ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a fi sau a se ști, a se simți vinovat A se aduna sau a se strânge, a veni ca muștele la miere = a se aduna undeva în număr mare A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului Glossina palpalis; muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică Simulium columbaczensis; muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente mai ales pe carne etc Lucilia caesar; muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc Sarcophaga carnaria; muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale Hippobosca equina; musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii Rhagoletis cerasi; muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor Chortophila brassicae; muscă-mare sau -albastră, -de-carne sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc Calliphora vomitoria; muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must Drosophila funebris sau fenestrarum ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă Rău de muscă = a despre cai nărăvaș; b despre oameni care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual A cădea sau a se băga ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a fi sau a se ști, a se simți vinovat A se aduna sau a se strânge, a veni ca muștele la miere = a se aduna undeva în număr mare A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului Glossina palpalis; muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică Simulium columbaczensis; muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente mai ales pe carne etc Lucilia caesar; muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc Sarcophaga carnaria; muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale Hippobosca equina; musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii Rhagoletis cerasi; muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor Chortophila brassicae; muscă-mare sau -albastră, -de-carne sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc Calliphora vomitoria; muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must Drosophila funebris sau fenestrarum ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești A-și mușca mîinile sau degetele = a se căi amarnic = a se lăsa ispitit să Musca-calului Gastrophitus equi = învechit și regional sclepț, regional muscoi, tăun, gîza-calului, muscă-căiască, strechea-cailor, trîntor-de-cai; musca-hoiturilor Calliphora vomitoria = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-albastră Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, rcg boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă Drosophila funebris = bețivă, rnușiță, musculiță-de-vin; muscă-columbacă Simulium columbaczensis = regional goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă-de-carne Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-mare Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană A-și mușca mâinile sau degetele = a a avea remușcări; b a se înfuria A-și mușca limba sau buzele = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni = a se lăsa ispitit să A mușca pământul = a cădea la pământ rănit sau mort; prin extensie a muri 1 A-și mușca mâinile sau degetele = a a se căi amarnic; b a se înfuria A-și mușca limba sau buzele = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni = a se lăsa ispitit să A mușca pământul = a cădea la pământ rănit sau mort; prin extensie a muri 1 Musca-calului Gastrophitus equi = învechit și regional sclepț, regional muscoi, tăun, gâza-calului, muscă-crăiască, strechea-cailor, trântor-de-cai; musca hoiturilor vezi muscă-albastră; muscă-albastră Calliphora vomitoria = musca hoiturilor, muscă de carne, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă vezi mușiță; muscă columbacă Simulium columbaezensis = regional goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă de carne vezi muscă-albastră; muscă-mare vezi muscă-albastră |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL muscă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ciorbă de burtă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mușca se conjugă: ei ele múște
