 | as |
|
| Muri [ mu-ri ] VEZI SINONIME PENTRU muri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului muri în mai multe dicționareDefinițiile pentru muri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a muri (forma la infinitiv) A muri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MURI: MURÍ, mor, verb IV. intranzitiv 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. • figurat Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă verb reflexiv:aja firii. GOGA, C. P. 114. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. vezi 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd verb reflexiv:ea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. • (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. • (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. • Expresia: A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. • tranzitiv (Cu complement intern) A muri moarte de erou. ♦ figurat (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). vezi consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. • (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. literar popular I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 15. 3. figurat A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru muri: murí (-mort, murít), verb – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. latina mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), conform italiana morire, prov., cat., spaniolă morir, limba franceza mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – conform mort, moarte, mortăciune, amorți. derivat muricios, adjectiv (învechit, mortal); murind, substantiv masculin (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul limba franceza mourant; muribund, adjectiv, din limba franceza moribond; muritor, substantiv masculin (mortal, efemer); nemurire, substantiv feminin (imortalitate); nemuritor, adjectiv (imortal); nemuri (variantă înemuri), verb (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, substantiv feminin (învechit, imortalitate). Forme diferite ale cuvantului muri: -mort murít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MURI: MURI a adormi, a ajunge la export / la salamet, a-i crește grădinița pe piept, a se curăța, a da colțul, a da în primire, a da ortul popii, a face macii roșii la colțul gurii, a face pneumonie, a-și frânge gâtul, a se îmbolnăvi de deces, a-l lua aghiuță / benga / dracul / mama dracului / naiba, a merge la export, a o mierli, a muri de pneumonie, el încins, glonțul rece, a se prăji la lumânare, a-l pupa măsa (pe cineva) rece, a se răci, a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva, a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, a-i suna ceasul, a trece în lumea drepților, a-l vedea ăl-de-Sus, a vedea pe dracul / pe naiba. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MURI: MURI verb 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a se pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam.) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (A muri în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A muri la datorie, în luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muri: murí (a muri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mor, persoana a treia singular: el / ea moáre, imperfect persoana a treia singular: el / ea mureá; conjunctiv prezent 3 să moáră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muri: murí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mor, imperfect persoana a treia singular: el / ea mureá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MURI' MURGULÉȚmurguléțulMURGUȘÓRMURGÚȚMURÍmuriátmuriáticMURIBÚNDMURÍD |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL muri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A muri în urma unui atac de cord. A muri la datorie, în luptă. A muri în urma unui atac de cord. Murí a muri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mor, persoana a treia singular: el / ea moáre, imperfect persoana a treia singular: el / ea mureá; conjunctiv prezent 3 să moáră. |
GRAMATICA cuvântului muri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muri poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muri? Vezi cuvântul muri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muri?[ mu-ri ] Se pare că cuvântul muri are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL muri Inţelegi mai uşor cuvântul muri dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute Învechit și popular A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL muri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Se ține numai într-un fir de ață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
