 | as |
|
| Munte [ mun-te ] VEZI SINONIME PENTRU munte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului munte în mai multe dicționareDefinițiile pentru munte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUNTE: MÚNTE, munți, substantiv masculin 1. Ridicătură a scoarței pămîntului mai mare decît dealul, de obicei stîncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. În fața noastră, munții Dobrogei stăteau nemișcați, cu frunțile posomorite, la spatele pădurilor de sălcii și mlaștinilor întinse. DUNĂREANU, N. 28. Cînd să pună mîna pe dînsa, zbîr! pe vîrful unui munte și se ascunde după o stîncă. CREANGĂ, P. 268. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. E un brad în munte, Cu crăci verzi, cu verde frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29. • (În metafore și comparații, pentru a exprima proporțiile neobișnuite ale unui lucru) Un munte de om. ▭ Un val ca un munte. DRĂGHICI, R. 34. • locuțiune adjectiv De munte = de la munte. Sub un ulm Aluta cată să se culce, Și cu flori de munte face fraged pat. BOLINTINEANU, O. 86. Atunce falnic omul ridică a sa frunte Și-n ceruri cu mîndrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte. ALECSANDRI, P. I 125. (În raport cu regiunea Moldovei și a Munteniei) De peste munți = din Transilvania. Romînii de peste munți. • Expresia: Prin munți și văi = peste tot. Munte de gheață = ghețar plutitor. ♦ (Popular) Loc de pășune. Turmele de-și aduna Și la munte le pornea. TEODORESCU, P. P. 513. 2. figurat Grămadă, cantitate mare de ceva. Pe lîngă zidurile uzinei, adevărați munți de oțel și fier, de fontă și aramă. STANCU, U.R.S.S. 195. Mihai porni înapoi pe solul turcesc.. trimițînd sultanului vorbe pașnice și, în secret, făgăduind munți de aur. BĂLCESCU, O. II 273. 3. (Numai în expresie) Munte de pietate = casă de amanet în țările burgheze. Cocoșul ținea loc ceasornicului amanetat la muntele de pietate. C. PETRESCU, C. vezi 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MUNTE: MÚNTE (latina montem) substantiv masculin 1. Formă pozitivă și complexă de relief, cu înălțime care depășește 800 munte După origine pot fi: munte de cutare și înălțare (sau de geosinclinal), formați prin cutarea și înălțarea unei geosinclinale; munte de eroziune, care au luat naștere în urma acțiunii agenților geografici modelatori externi (ploi, vânturi, zăpezi, îngheț-dezgheț etc.) asupra unei regiuni de podiș înalt sau asupra unei zone afectate de mișcări de ridicare; munte vulcanici, rezultați în urma acumulării la suprafața scoarței a materialelor provenite din erupții vulcanice (masive izolate sau lanțuri de conuri); munte vechi, constituiți din roci cristaline vechi, reprezentând fragmente sau blocuri de platforme reînălțate până la c. 800-2.000 m alt., având aspect de horst sau munți bloc; munte reziduali, de fapt resturi ale unor munți vechi, neerodați, cu aspect de inselberg sau munți insulari; munte tectonici, cuprind toate categoriile de munți, cu excepția celor vulcanici și insulari. Din asocierea mai multor masive muntoase rezultă grupe, ramuri, lanțuri muntoase etc. • M.-bloc = munți formați într-o regiune cu structură tabulară, ridicată de mișcări pe verticală, de-a lungul unor linii de falie. • Munte submarin = ridicare a fundului oceanelor și mărilor, izolată sau în lanțuri, cu înălțimi ce rar depășesc 1.000 m. 2. figurat Grămadă, morman (de ceva). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUNTE: MÚNTE, munți, substantiv masculin 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. • Expresia: Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. figurat Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din latina mons, -tem. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUNTE: MÚNTE, munți, substantiv masculin 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. • Expresia: Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. figurat Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – latina mons, -tem. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNTE: MÚNTE munteți m. 1) Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, cu înălțimi care depășesc, în general, 800 de metri. • munte de gheață ghețar plutitor; aisberg. Prin munteți și văi peste tot; pretutindeni. 2) figurat Cantitate mare de ceva; grămadă; morman. /<lat. mons, munteis Forme diferite ale cuvantului munte: munteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUNTE: MUNTE substantiv 1. – Stan, mold. (Sur XX). 2. Muntul, mold. (Dm; 16 A III 427). 3. Muntei mold. (Sd XI 272); Muntea scris și Muntia (Dm; Sd X 272). 4. Forme moderne din plural munți, sub infl. școlii latiniste: Monția J., ard., act.; Monțea E., act. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru munte: munte m. ridicătură mare de pământ (ce trece peste 300 metri): cel mai înalt munte al globului e Everest; 2. figurat grămadă mare: munte de zăpadă, de ghiață. [latina MONTEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNTE: MUNTE substantiv (georgrafic) 1. masiv, (învechit) codru, promontoriu. (munte Bucegi.) 2. munte de gheață = aisberg, ghețar plutitor. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Munte: Munte (St.) m. numele popular al Muntelui Athos. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru munte: múnte substantiv masculin, plural munți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru munte: múnte substantiv masculin, plural munți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUNTE' MUNIȚIÚNEMunkácsymuntárMUNTĂRÍȚĂMÚNTEmúnte-blócmúnte-de-pietáteMUNTEÁNMUNTEÁNCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL munte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului munte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÚNTE munteți m. • munte de gheață ghețar plutitor; aisberg. Prin munteți și văi peste tot; pretutindeni. Mons, munteis. Munte Bucegi. Munteții Bucegi. |
GRAMATICA cuvântului munte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului munte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul munte poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE munte? Vezi cuvântul munte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul munte?[ mun-te ] Se pare că cuvântul munte are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL munte Inţelegi mai uşor cuvântul munte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De munte = de la munte În raport cu regiunea Moldovei și a Munteniei De peste munți = din Transilvania Prin munți și văi = peste tot Munte de gheață = ghețar plutitor Numai în expresie Munte de pietate = casă de amanet în țările burgheze -bloc = munți formați într-o regiune cu structură tabulară, ridicată de mișcări pe verticală, de-a lungul unor linii de falie Submarin = ridicare a fundului oceanelor și mărilor, izolată sau în lanțuri, cu înălțimi ce rar depășesc 1 Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul În sintagma Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul În sintagma Munte de pietate = întreprindere de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard Munte de gheață = aisberg, ghețar plutitor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL munte |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu-l mai încăpea pe cineva pământul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul MUNTE are forma: munți
